„Fara dezbatere, fara critica, nicio administratie sau natiune nu poate reusi si nicio republica nu poate supravietui.” JF Kennedy
Era o vreme cand Ziua internationala a libertatii presei provoca emotie, ingrijorare, activism. O efervescenta specifica unui corp profesional vocal si respectat, chiar daca diviziunile interne erau mari, iar relatia cu autoritatile se opintea in inclestari sau certuri publice.
Totusi, presa era acceptata ca libera si acida, chiar daca unii ziaristi derapau de la deontologia jurnalistica.
Astazi presa si-a pierdut respectul de odinioara, chiar si increderea publicului, fara de care nu mai poti pretinde utilitatea ca supraveghetor al binelui comun.
Cam unde s-a ajuns cu valoarea sa ca bun public? Sa incercam o paralela cu urmatoarea situatie: ati observat ca pe conturile de Facebook sunt anuntate decesele unor jurnalisti cunoscuti. Si totusi, dupa luni si ani de zile, mai sunt utilizatori din social media care le ureaza la multi ani si viata indelungata!
Nu este vorba de celebrarea vietii celor care ne-au parasit, ci de ignoranta celor care au trecut chiar si digital prin lumea unor jurnalisti.
Iar aceasta conexiune intamplatoare ramane ce a fost mereu: un contact util, o farama de glorie neimplinita.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
