Blocada Berlinului (24 iunie 1948 – 11 mai 1949) a fost una din primele crize majore ale Războiului Rece, care a debutat în momentul în care Uniunea Sovietică a blocat accesul rutier şi feroviar către Berlinul de Vest. Blocada Berlinului a prevestit şi împărţirea statului german din 1949 în Germania de Vest (RFG) şi cea de Est (RDG), dar şi divizarea, mai târziu, a oraşului prin construcţia Zidului Berlinului, scrie https://historia.ro/.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în Europa, puterile aliate victorioase (SUA, Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Franţa) au împărţit Germania învinsă şi oraşul Berlin în patru zone de ocupaţie, denumite, apoi, Berlinul de Est şi Berlinul de Vest. Uniunea Sovietică a ocupat estul, iar celelalte puteri aliate vestul Germaniei.
Sursa foto: nato.int
Treptat, tensiunile dintre aliaţii occidentali şi Uniunea Sovietică s-au amplificat, în primul rând cu privire la reconstrucţia şi reforma monetară a Germaniei. În timp ce sovieticii urmăreau obţinerea unor sume mari de la Germania în cuantumul reparaţiilor de război şi militau pentru dezarmarea statului, americanii considerau că, pentru refacerea economică a Europei de Vest, era nevoie de o Germanie puternică, unificată, iar pentru a preveni o avalanşă a trupelor sovietice înspre vestul continentului, era necesară reînarmarea Germaniei, mai menţionează sursa citată.
Sursa foto: nato.int
Este momentul în care Uniunea Sovietică a început să împiedice comunicaţiile dintre aliaţii occidentali, Germania de Vest şi Berlinul de Vest. Astfel, la 24 iunie 1948, Uniunea Sovietică a blocat accesul la cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, aflate în interiorul zonei controlate de sovietici, oprind accesul pe căile rutiere sau pe calea ferată, care treceau prin Germania controlată de sovietici, conform https://www.nato.int/.
Sursa foto: nato.int
O zi mai târziu, la 25 iunie 1948, comandantul zonei de ocupaţie americană din Germania, generalul Lucius D. Clay, a dat ordin să se construiască un masiv pod aerian, care a durat 462 de zile şi care a dus provizii în sectoarele vestice ale Berlinului peste blocada instituită în perioada 1948-1949. Primul avion a zburat încă de-a doua zi, iar primul avion britanic pe 28 iunie. Această aprovizionare aeriană a Berlinului a devenit cunoscută drept Podul Aerian al Berlinului sau Operaţiunea Vittles. Avioanele erau aprovizionate şi deţinute de SUA, Marea Britanie şi Franţa, dar piloţii şi ceilalţi membri ai echipajelor proveneau şi din Australia, Canada, Africa de Sud şi Noua Zeelandă. În total, au fost executate peste 270.000 de zboruri cu alimente şi provizii în Berlin, conform https://history.state.gov/ şi https://www.cvce.eu/.
După o serie de negocieri între cele patru puteri, la 4 mai 1949, aliaţii au anunţat un acord de încetare a blocadei. Astfel, în noaptea dinspre 11 spre 12 mai 1949, URSS a ridicat blocada. Podul aerian, însă, a continuat până la 30 septembrie 1949, naţiunile vestice dorind să asigure suficiente provizii, în cazul în care sovieticii ar fi re-instituit blocada. Ridicarea blocadei a avut loc pe fondul semnării, la 4 aprilie 1949, de către puterile vestice, a Tratatului Atlanticului de Nord.
La două săptămâni după încheierea blocadei, avea să fie înfiinţat statul Germania de Vest, urmat, în scurt timp, de crearea Germaniei de Est, mai menţionează https://history.state.gov/. AGERPRES/
Sursa foto din deschidere: historia.ro
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
