Iată că de un an de zile trăim într-o „anormalitate” ce tinde să devină „normalitate”, într-o permanentă stare de urgență sau stare de alertă care ne-au făcut să uităm ce înseamnă o stare de normalitate. Acest an ne-a arătat adevăratul chip al societății românești, un chip pe care mulți dintre noi refuzau să îl vadă și să îl recunoască, dar care acum nu mai poate fi ascuns! Anormalitatea în care trăim de un an a scos la suprafață ce este mai rău în noi, ne-a pus în fața unei oglinzi care ne arată cât de deformată este această lume, cât de ruptă și de divizată este societatea noastră și, mai ales, ne-a arătat cât de inegală este lumea românească și cât de mare este prăpastia între România LOR și România NOASTRĂ! Între cei care nu doar că nu au fost afectați de pandemie, dar s-au și îmbogățit de pe urma ei, și cei care au luat din plin toate loviturile și șocurile acestui an!
În România LOR mulți au stat acasă lucrând on-line de la birouri confortabile și de pe scaune ergonomice, economisind timpul și banii pe care anterior îi pierdeau pe drumul spre zonele de „office” care au sufocat marile orașe, singurul lor risc de infectare fiind de la curierii care le aduceau produsele comandate pe internet sau mâncarea de la restaurantele cu „delivery”. În România NOASTRĂ oamenii au continuat să meargă zi de zi la muncă, cu același mijloace de transport aglomerate și împuțite, au continuat să intre în contact cu zeci, sute sau mii de alți oameni, singura lor apărare fiind niște măști (multe neconforme sau improvizate), pe care de multe ori le-au cumpărat singuri, că doar nu era să le dea patronul… îi scădea profitul nesimțit cu o fracțiune de procent!
În România LOR unii au făcut averi de pe urma pandemiei livrând către stat materiale de protecție, de multe ori de o calitate jalnică, sau angajându-se în administrație pe orice alte criterii decât cele de competență. În România NOASTRĂ cei care trăiau de azi pe mâine, cei care câștigau salariul minim pe economie (și sunt milioane) au văzut cum veniturile lor s-au redus din cauza șomajului tehnic, cum își pierd locurile de muncă sau micile afaceri la care au muncit ani de zile, cum prețurile la orice au crescut substanțial și cum austeritatea este „doar pentru căței, nu și pentru dulăi.”
Cred că barometrul cel mai sensibil al inegalității din societatea noastră a fost, în toată această perioadă, școala on-line. În România LOR care își ducea odraslele la școlile de fițe cu mașini de ultimă generație, nu a fost nicio problemă să se treacă la învățarea on-line: avem cele mai performante camere, laptop-uri sau smartphone-uri, iar dacă nu înțeleg ceva nu este problemă că le punem meditator din clasa pregătitoare. În România NOASTRĂ sute de mii de copii nu au avut acces la educație pentru că nu aveau infrastructura necesară, nici ei, nici școlile lor, (dar nu este problemă deoarece dacă nu aveau curent puteau să se uite la televizor… cum îi îndemna o doamnă ministru), sute de mii de copii au pierdut enorm din cele predate pentru că chiar dacă aveau un telefon sau calculator de multe ori acesta era împărțit cu frații sau în condițiile în care erau concomitent nu știu câți într-o cameră nu se puteau concentra. Nimeni nu a spus că în România NOASTRĂ în care pentru mulți copii săraci „cornul și laptele” pe care le primeau la școală reprezentau poate una din mesele zilnice, toată această perioadă a însemnat ca de multe ori să se culce flămânzi.
Că tot vorbeam de școală să nu uităm că profesorii au fost aruncați în luptă cu mâinile goale, trebuind să își cumpere de multe ori singuri tehnica și materialele necesare pentru orele on-line, trebuind să învețe singuri cu tutoriale de pe internet cum să utilizeze diverse platforme și aplicații. Dar pentru o mare parte a României LOR, profesorii au devenit vinovații de serviciu care nu vor să se adapteze și nu vor să se modernizeze, să devină clovni care să mențină trează atenția copilului care de multe ori în spatele camerei închise face orice altceva decât să fie atent.
În România LOR se poate chefui fără măști, fumând trabucuri în instituții publice și bând whisky de nu știu câți ani vechime, se pot face petreceri cu zeci de invitați, se pot organiza recepții la ambasade. În România NOASTRĂ măștile promise ca ajutoare pentru categoriile sărace au rămas doar promisiuni, iar prețul lor este în continuare prohibitiv pentru cel ce trăiește la limita sărăciei (când ai bani fie de pâine, fie de mască…ce alegi?), ca rezultat sunt oameni care poartă aceeași mască cu lunile care au ajuns să ceară altora măștile folosite sau să caute prin gunoaie după măști, totul doar pentru a nu fi amendați.
În România LOR avem voie să mergem la vot (ba chiar am fost sfătuiți și îndemnați să o facem de două ori), să mergem la mall-uri și supermarket-uri sau la schi. În România NOASTRĂ s-au închis piețele țărănești, au fost amendați enoriașii care se înghesuiau prea mulți în biserici, au fost falimentate micile afaceri din domeniul HORECA.
Îi considerăm eroi, pe bună dreptate, pe medici și pe cei care lucrează în domeniul medical, dar îi uităm pe cei care nu fac reclame la TV, nu au combinezoane de extraterestru și nici nu primesc sporuri și creșteri salariale. Oare nu sunt EROI și vânzătorii din magazine protejați de un simplu ecran de plexiglas; și șoferii care străbat toată Europa ca să aducă produsele care umplu rafturile supermarket-urilor; și cei care asigură transportul în comun; și casierii băncilor care lucrează zilnic cu mii de bancnote și documente; și ospătarii, bucătarii și lucrătorii din HORECA care ba sunt în șomaj tehnic, ba se întorc la muncă, ba stau acasă, în funcție de culoarea localității; și lucrătorii de la salubritate fără de care am fi inundați de gunoaie; și multe alte milioane ca ei?
În România LOR spitalele iau foc și oamenii mor arși, stau goale secții Covid, se plătesc zeci de mii de lei pe tratamente de multe ori închipuite, se iau măsuri pe genunchi fără să se țină cont de impactul lor, se fac experimente fără să se țină cont că nu folosesc cobai ci ființe umane care au un nume și un chip. În România NOASTRĂ mor oameni cu afecțiuni tratabile pentru că nu au acces la spitale, nu se găsesc tratamente banale precum Euthyrox, sunt oameni care din cauza amenințărilor și scenariilor catastrofice și apocaliptice au ajuns în depresii grave sau chiar se sinucid.
Procesul de vaccinare, la care suntem campioni și cu care ne lăudăm, a dovedit odată în plus cât de egoiști și de divizați suntem. În România LOR s-au vaccinat peste rând „specialii”; au fost considerați „esențiali” și vaccinați categorii întregi fără justificare, mulți dintre ei neieșind din birouri sau lucrând de acasă; mulți oameni tineri care „vor o țară ca afară” și-au descoperit brusc boli cronice care le-au permis vaccinare; cei care au cunoștințele tehnice necesare s-au programat la vaccin; cei care au posibilitatea să se deplaseze în sate și comune de care nu auziseră în viața lor o fac doar pentru a se vaccina. În România NOASTRĂ cei care intră în contact cu sute sau mii de oameni zilnic nu sunt considerați esențiali; vârstnicii care au boli grave sau cronice dar care nu au competențe digitale sau nu au rude care să le ajute, așteaptă încă să fie programați de medicii de familie; cei din localitățile rurale sau din orașele mici care poate ar fi vrut să se vaccineze dar nu au timp să stea cu orele pe platforma care mai mult nu funcționează și să dea „refresh” din 30 în 30 de secunde văd cum locurile la vaccinare se umplu cu „precauți” care nu dau doi bani pe săraci, proști, bătrâni, asistați, știrbi, negaționiști etc. Vom asista în curând la o selecție naturală, de fapt o eugenie mascată, în care va supraviețui România LOR: urbană, tânără, modernă, salvatoristă și ecologistă.
Acest an anormal a adus cu sine o lume în care am uitat să socializăm, am uitat să zâmbim, am uitat să ne apropiem de cei dragi și să îi strângem în brațe; dar am învățat să ne fie frică, să ne fie teamă de cei din jur, am învățat sentimentul de vinovăție, am învățat că suntem niște criminali care îi pun pe alții în pericol; am pierdut încrederea în media care în cea mai mare parte s-a lăsat cumpărată; am ajuns să ne urâm și să fim atât de dezbinați cum nu am fost niciodată, nu au făcut 45 de ani de totalitarism și 30 de ani de post-comunism ce a făcut acest unic an; am devenit agresivi până la violența fizică cu cei care nu ne împărtășesc ideile; nu mai știm să îi ascultăm pe alții și să acceptăm că fiecare are dreptul la opinie; am devenit niște fanatici convinși că suntem deținătorii singurului adevăr și că cei care nu sunt de acord cu noi merită să fie trimiși pe rug…sau măcar să moară sufocați în secțiile Covid…
Razvan Victor Pantelimon
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
