Autarhia – conceptia conform careia un stat trebuie sa-si fie suficient economic sieși. Sa nu depinda de comert international, de companii straine, fluxuri de capital, investitii, de nimeni. Doar de propriile resurse. Este numita si nationalism economic.
Incerc s-o zic pe limba cat mai multora.
A fost visul umed al unuia ca Ceausescu, dar pana in WW2 a fost filozofia economica cel mai larg imbratisata peste tot in occident. Criza din 33 a facut o sa fie si mai appealing, pentru ca dependenta de pietele internationale s-a dovedit foarte periculoasa.
Autarhia a facut posibile doua razboaie mondiale. A hranit nationalismul si a produs orgolii de tip display of power. Pentru unii a justificat izolationismul (SUA), pentru altii expansionismul (Germania).
Expansionismul este o consecinta directa a autarhiei. Nazistii explica textual ca ocupatia a avut ca scop absolutizarea autosuficientei economice.
Desi se crede popular ca planul Marshall a pompat bani de reconstructie in tarile occidentale, adevarul e altul. Am mai spus-o, in realitate banii au fost dedicati comertului exterior. Simplist spus, o tara primea bani doar cu obiectivul precis de a cumpara marfa/produse dintr-o alta. Filozofia planului Marshall a fost, din fericire, axată pe blocarea tendintelor autarhice care au condus la razboi. Acesta este actul de nastere al Europei unite.
Si al liberalismului global. Acolo unde e Coca Cola e mai degraba pace. Imi pare rau pentru tankieși, ca si pentru „anticolonialistii” economici. Formula e simpla: pacea si prosperitatea inseamna comert si dependenta de acesta. Uneori, de multe ori, poate inechitabil. Dar nu exista alta formulă. Nu o stim.
Ori faci bani ori razboi.
Relatiile economice ale occidentului cu Rusia chiar si autocratică, petrol, gaze, conducte, Coca Cola, Mercedes au fost firesti. Prabusirea Rusiei in autarhie era un pericol alternativ infinit mai
Coca Cola a plecat din Rusia. Un val de emotie aplauda asta. Back to primitive. Nu stie nimeni pasul urmator, dar acesta e indelung sugerat de cartile de istorie.
E un film in care Ben Affleck se harjoneste cu o gagică cand incep sa-i sune isteric telefoanele, pagerul. Ăsta se ridica brusc si-o anunta ca trebuie sa fuga imediat la birou. Gagica, contrariată: „how the hell you could have an emergency, you are a historian!!”
Ce urmeaza? This is that kind of emergency.
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
