Acel moment
când ești într-un autobuz aglomerat care tocmai trece pe lângă un cimitir și dintr-odată un țigănuș măiastru pune acordeonul la treabă împingându-i burduful cârpit și alunecând degetele murdare pe clapete lasă printre noi o brumă de buenos aires așa că lumea tocmai zâmbește nostalgic când eu închid ochii iar cele două bătrâne de lângă mine cu sporovăială ușor îngrijorată au printre cuvinte o sete de viață ce intră în mine și mă face umil și desăvârșit apoi le mulțumesc în gând deschid ochii e soare.
de Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
