Intoleranța are două aspecte: unul fizic și unul psihic/moral. Aspectul fizic al intoleranței este legitim pentru fiecare, în mod ideal: dacă am intoleranță la lactoză, nu generalizez că toți oamenii au intoleranță la lactoză (în parte pentru că observ că sunt oameni care consumă lactate și le priește), adică nu afirm că ceilalți greșesc când spun că lactatele sunt bune sau benefice. Intoleranța morală ține de gusturi cu privire la lucruri, ideologii, sau pur și simplu modul un care percepem noi lumea. Intoleranța morală începe cu două elemente, respectiv conceptul meu despre corect și greșit, bun sau rău, precum și ideea că nu îl pot lăsa pe celălalt fără a-l obliga puțin să vadă lumina adevărului. Cearta începe în momentul în care încerci abitir să îl faci pe celălalt să accepte punctul tău de vedere, pe când ai putea sesiza justețea divergenței. Această trecere de la personal la universal este tiranică, acel moment în care „eu cred că așa e bine, corect sau drept” se transformă în „cred că este bine, corect sau drept și pentru tine să crezi că este bine, corect sau drept ce cred eu că este bine, corect sau drept”. Este nedrept să forțezi modus vivendi-ul (sau vedi) tău celorlalți și, din păcate, sunt mulți foarte abili în a face asta în fața celor naivi. Toată tevatura asta pleacă de la eroarea identificării: omul care se identifică cu modul în care vede el lumea încearcă să o croiască astfel.
Antropologii ne-au tot spus că grupul are mereu prioritate în fața individului însă cine să-i mai audă când toți caută metode de a inova, de a se detașa de mediocritatea colectivă. Just este și că multe lucruri sunt înțelese (sau puse în practică) greșit de grup, însă a vrea să inovezi doar de dragul inovației este frecție la ego. Cel mai ușor se vede acest lucru la unii influenceri, acel veșnic Gică Contra: apare o filmare în care un polițist face abuz de putere și bate cu sălbăticie un om legat aflat la pământ; acest polițist are oprobiul public și îi este deschis dosar de cercetare, însă se va fi găsit și vreun influencer să afirme că și ăla de la pământ, legat și bătut, și-o cam merita pentru că stătea și țipa cam agresiv, aducând și argumente care mai că par veridice la prima vedere sau inventând vreo poveste lacrimogenă despre viața polițistului.
de Constantin Nica
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
