Acum, că s-au veștejit și zelul religios, și furia consumeristă, ce mai rămâne, totuși, din sărbătoarea Crăciunului? Cum spunea un bun prieten, Ionuț Vulpescu, este poate timpul să reînvățăm să ne bucurăm. Împreună cu ceilalți. Bucuria nu vine doar din a avea, din latura materială a existenței. Bucuria se ”consumă” împreună cu semenii tăi.
Crește o generație care crede că a fi alături de ceilalți înseamnă a avea legătură la internet oriunde și oricând. Ei bine, ei nu sunt decât niște simpli consumatori de biți. Asta n-are legătură cu nimic: nici cu prietenia, nici cu solidaritatea, nici cu accesul la cunoaștere. Nu înseamnă a trăi cu adevărat. Și ce bucurie poți avea consumând biți și lărgime de bandă?
Suntem, de fapt, mai singuri și mai triști decât în cele mai negre momente ale totalitarismului stalinist. Dar nu vrem să acceptăm asta. A recunoaște înseamnă a accepta un eșec, personal, dar și al națiunii din care facem parte, al culturii de la care ne revendicăm. Am reușit să golim totul de conținut: ideologie, religie, valori morale. Am crezut că putem compensa consumând. Și am ajuns în acel moment în care nici consumul, fie că e vorba despre bunuri materiale, sau de bunuri simbolice, nu ne mai oferă nimic. Nicio emoție, nicio bucurie. Pentru că el este doar un instrument de satisfacere a unor nevoi, nu o valoare, în sine.
Așa se face, cred eu, că am ajuns să trăim cel mai trist Crăciun posibil. Nici măcar nu mai putem mima bucuria sărbătorii. Întrebarea este ce am putea pune în loc. Și nu prea văd ce. Așa este când reduci totul într-un mod absurd. Omul nu poate fi o ființă unidimensională. Iar viața nu și-o poate trăi după legea cererii și ofertei. Are nevoie de mult mai mult decât atât. Dar ce poate acoperi acest imens gol din minți și din suflete? Nu mă duce mintea să-mi imaginez o schimbare. Poate că întoarcerea la origini, acceptarea faptului că Occidentul s-a dezvoltat, cultural, și material, creștin fiind, ar fi un început de vindecare. Nu este vorba de întoarcerea la o religie rigidă și tiranică, intolerantă și exclusivistă. Este vorba despre aducerea la zi a valorilor morale ale creștinismului, integrarea lor în cultura actuală, în viața fiecăruia dintre noi. Zic și eu, ca ateul…
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
