Situația aceea în care apeși mai tare sau de mai multe ori pe butonul care cheamă liftul. Faci asta în speranța că liftul va veni mai repede. Te grăbești. Doar că uneori liftul este defect și oricât de tare și de mult ai apăsa butonul de chemare – liftul tău nu vine! Există un moment al renunțării?! Un moment în care, după ce ai făcut toate eforturile, fără ca rezultatul așteptat să apară, înțelegi că trebuie să te oprești?! Se spune că atunci când nu mai poți…de fapt mai poți un pic. Încă mai poți face un efort de care însă nu ești conștient. Dar acum nu vreau să vorbesc despre efortul de care ești în stare, vreau doar să punctez o anumită înțelegere. O înțelegere care spune că uneori „renunțarea” este cea mai constructivă opțiune. Căsnicii dureroase, relații toxice, grupuri sociale cu influențe evident negative, prietenii distructive, joburi nepotrivite, rutine obositoare care te seacă de viață și de bucuria de a fi. Iată doar câteva dintre situațiile de care aud aproape zilnic – iar oamenii rămân, în mod paradoxal, cantonați în aceste scenarii. Explicațiile alegerilor lor sunt dintre cele mai diverse: de la „fac asta pentru copii” până la „oricum nu cred că voi găsi ceva mai bun de făcut”.
Cât de inconfortabil trebuie să fie un scaun pentru a nu mai sta pe el?! Cât de dureroasă trebuie să fie o experiență pentru a înțelege că este timpul să pleci de acolo?! De obicei se caută argumente care să explice părțile pozitive ale scaunului inconfortabil. Acest demers cere multă energie însă principalul efect indezirabil este faptul că se ajunge la obișnuința cu durerea. Răul devine firesc. Sindromul broaștei fierte spune că dacă o broască este pusă într-un vas cu apă fiartă va căuta imediat să-și salveze viața sărind de acolo. Dar dacă aceiași broască este pusă într-un vas cu apă rece, care este pus la fiert la foc mic – și deci apa se încălzește progresiv – vietatea nu va mai simți pericolul și va încerca să se adapteze la temperatura în creștere a apei. Atunci când apa va deveni periculos de fierbinte broasca va muri pentru că nu mai are energie pentru a sări din oală, toată vitalitatea fiindu-i consumată în procesul de adaptare la fierbere. În una dintre ședințele de consiliere am povestit unei cliente despre acest sindrom. Mi-a zâmbit amar: „da, am impresia că oriunde mă duc, iau cu mine oala asta care fierbe” – mi-a spus ea.
Am învățat în timp că cea mai simplă soluție pentru a ieși din situațiile care îmi fac rău ține de urmărirea a trei idei:
1. fii sincer cu tine – recunoaște felul în care te simți în situațiile de viață pe care le trăiești, indiferent că vorbim de relații emoționale sau sociale;
2. stabilește o limită a suportabilității – tu faci regulile, tu setezi granițele confortului tău, granițe ce nu pot fi depășite de nimeni în nicio circumstanță;
3. respectă ce-ai stabilit – nu aștepta ca apa să dea în clocot pentru a nu fi prea târziu să sari din vasul care fierbe.
Și încă ceva: unul dintre motivele pentru care nu renunțăm (chiar dacă este evident că situația ca atare nu ne ne mai face bine) ține uneori de investițiile de timp, resurse materiale sau energie pe care le-am făcut. Cu cât investim mai mult, cu atât ne e mai greu să recunoaștem că am greșit. Este vorba despre un anumit orgoliu al alegerii deja făcute.
Sfat: folosește acest orgoliu nu în a sprijini o cauză pierdută, ci în a te rupe de ce-ți face rău făcându-ți astfel ție-ți un bine!
Alin Comșa
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
