4.2 C
București
miercuri, decembrie 8, 2021

Alin Comșa: Închisoarea îngerilor

O oboseală cumplită, un soi de greutate în fiecare gest, gând sau cuvânt. Uneori suntem cuprinși de această apăsare a lumii – o apăsare continuă formată din limite, interpretări, vorbe grele, stări nervoase, tensiuni, formată din comportamente nefirești și halucinante. 

Pare că omul aflat în apropiere a intrat într-un derapaj inexplicabil – un derapaj comportamental care în toată absurditatea sa, este susținut de structuri ce se vor logice și inatacabile. 

Umăr la umăr ne urmărim unii pe alții – ca într-un joc interminabil al suspiciunii reciproce. Unii lângă alții privindu-ne acuzator. Pare că se aude neîncetat o singură rostire: Tu ești de vină!Nu mai înțelegem comportamentele celor din jur și în același timp, gestul nostru devine nefiresc și impardonabil. 

Închiși într-un cerc al zilei ce curge, pare că nu mai avem nicio șansă și că suntem condamnați să ne petrecem vremea în același spațiu limitat. Suntem ca niște îngeri căzuți în vremea timpului nostru, niște îngeri pedepsiți să trăiască, să respire, să existe, să fie împreună. 

Se caută evadarea, eliberarea care promite liniște și pace sufletească. Această cale spre libertate este smulsă, țipată, strangulată într-un gest agresiv și acuzator: Tu ești de vină!  Și cu toate că această acuzare a celui de lângă noi nu aduce niciodată eliberare, ei bine… această acuzare continuă la nesfârșit. 

Trăim într-o epidemie a anxietății și pare că depresia a devenit un element cotidian al lumii noastre.

Am un prieten care a trecut acum ceva vreme printr-o depresie destul de puternică. A reușit să-și depășească trauma evadând. A luat decizia de a opri pentru o vreme tot ceea ce făcea în viața de zi cu zi și a plecat undeva departe pentru câteva săptămâni. Mi-a trimis niște poze. Parcă întinerise iar zâmbetul îl însoțea în fiecare imagine. A găsit calea de eliberare din închisoarea în care se găsea. Cum? Pur și simplu s-a oprit din ce făcea și a plecat să respire un aer pe care nu-l mai respirase niciodată. Și-a dat șansa să respire din nou. A lăsat totul în urmă pentru o vreme și a îndrăznit să fie dincolo de lumea care-l acuza și pe care era tentat să o acuze.

A spus stop ca să poată continua. 

Acest gen de eliberare pare una dintre cele mai recomandabile soluții pentru a depăși oboseala care ne cuprinde sau anxietatea dată de faptul că nu ne mai înțelegem semenii. Da, încercarea de a nu mai acuza pe nimeni și de a face ceva care să ne scoată din cotidian, care să ne facă să vedem lucruri noi, pare că este una dintre cele mai valoroase cale de eliberare din închisoarea lumii în care trăim. Este nevoie desigur de curaj, este nevoie desigur de îndrăzneală.

Scriu acum și lângă mine am Jurnalul Fericirii, cartea lui Nicolae Steinhardt. Este o carte în care se vorbește despre puterea de a găsi fericirea oriunde dar mai ales, eu cred că este o carte unde se vorbește despre curaj. Îmi dau seama că da…pentru a putea evada și pentru a ne da o șansă să trăim și să ne depășim angoasele, avem nevoie să îndrăznim. Curajul este taina finală, câștigă doar cel ce e dispus să dea totul!

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.