5 C
București
miercuri, decembrie 8, 2021

Alin Comșa: Sindromul Dumnezeu

Se spune că Marcus Aurelius ținea în slujba sa un om, care avea o singură îndatorire. În clipele în care împăratul și filosoful roman era aclamat și i se aduceau osanale, slujitorul acela trebuia să șoptească la urechea împărătească: ești doar un om! Iată o metodă foarte practică prin care Marcus Aurelius se ferea să devină îngâmfat și mai ales se ferea să creadă că el este deținătorul adevărului suprem – dumnezeiesc. 

Sindromul Dumnezeu este un termen nonclinic care nu se regăsește în manualele de psihodiagnoză. Este clar însă că vorbim despre o tulburare de gândire și comportament. În mod concret cel ce este „atins” de acest sindrom consideră că nu poate greși în nicio circumstanță și că ceea ce spune sau deține este adevărul absolut. Astăzi parcă tot mai mulți oameni sunt contaminați de acest complex al adevărului dumnezeiesc. Pare că adunați laolaltă ne aruncăm unii altora oarba ”cunoaștere” a unui prezent neînțeles de nimeni.

Este foarte ciudat să compari personalitatea unui împărat ca Marcus Aurelius, care ținea morțiș să-și amintească propria omenie (a se citi – condiția umană limitată în cunoaștere), cu proclamarea unor semeni contemporani – care nu au nici cea mai mică formă de îndoială asupra a ceea ce știu. Socrate este înecat în praful uitării. Singurul lucru pe care-l știu e că nu știu nimic– pare a fi o emanație absurdă. Azi parcă toată lumea știe totul – iar acea lume nu are timp, spațiu, minte sau suflet pentru a mai auzi și altceva în afară de ce știe. Cred că acesta este motivul pentru care sunt tot mai mulți cei care sunt singuri – avem propria lume, avem propriul adevăr, avem propria idee fiecare dintre noi. Ce au de spus alții?! E prea puțin interesant. Eu îmi sunt mie de ajuns. 

Ce este și mai interesant este că atunci când se caută deschiderea unei punți de comunicare, foarte adesea ne poticnim în alegeri făcute arbitrar. Cunosc un om care a fost numit printr-un joc al întâmplării, într-o poziție de manager. Nu a fost curios niciodată să înțeleagă sau să învețe câte ceva despre teoriile sau practicile de management. Evident, face greșeli enorme în conducerea oamenilor iar în momentul în care a fost invitat să participe la un curs…ei bine, atunci a spus că nu se duce pentru că nu poate învăța de la oricine. Ca să accepte să primească informații are nevoie să știe că trainerul era cineva absolut deosebit și ieșit din comun. 

O altă situație hilară,dacă n-ar fi tragică, este cea care s-a petrecut la unul dintre cursurile pe care le-am susținut într-un mare complex hotelier. La ieșirea din sala de curs, unul dintre acționarii acelui complex se uita ușor mirat la oamenii care plecau. Cu o sprânceană ridicată m-a întrebat retoric:

  • Mai vin oamenii la curs?!
  • Da! i-am răspuns.
  •  Ciudat, zise el, eu nu mai am nimic de învățat!

Ce anume ne face să credem că deținem adevărul suprem, că nu mai avem nimic de învățat sau de corectat? Am putea vorbi despre o epidemie a anxietății, o epidemie care produce atâtea frici încât atunci când întâlnim o frântură de idee alegem să ne agățăm de ea ca niște naufragiați de o ultimă speranță. Pare că vrem ceva sigur și atunci inventăm alegeri pe care le îmbrăcăm în adevăruri indubitabile. Pare că am uitat că viața este o continuă schimbare și că este nevoie să dămșansă fiecărei idei pentru a o înțelege sau a o accepta. 

Desigur este nevoie de toleranță, modestie, acceptare și mai ales este nevoie de înțelegerea faptului că nimeni nu deține adevărul universal valabil. Este nevoie de o învățare și o deschidere continuă. Poate încă mai avem puterea de a privi și mai ales de a învăța de la cei care au avut ceva de spus în istoria omenirii.

Michelangelo – cel căruia i s-a scris încă din timpul vieții, de două ori, biografia – este un sculptor, pictor, arhitect și poet de o sensibilitate și vigoare nemaiîntâlnite – nici înainte de el nici după el. Este o ilustrare perfectă a ceea ce numim „uomo univesale”. Poate că încă mai avem puterea să auzim și să învățăm cum Michelangelo Buonarroti, cel care a cucerit lumea și cel care ne-a lăsat o moștenire de frumusețe inestimabilă, spunea cu puțin timp înainte să moară: încă învăț!

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.