[…]Anima și fascinația mecanismelor memoriei. Mai ales uitarea ne intrigă (orice va fi însemnând ”a uita”, probabil e doar o ascundere, o ”lăsare la fundul apei”). Uitarea pare să ne definească chiar preocupările esențiale – tot ce facem, facem, pe cât ne e posibil, în pofida ei. Dar în anumite momente fundamentale ne întrebăm care sunt cele mai adânci ape ale memoriei, ce conțin acumulările acelea arhetipale, ce se află în uitarea uitărilor. Cred că acolo e de găsit un limbaj. Al visurilor, al materiei, al simbolurilor. Bineînțeles, e vorba despre apele de sus.[…]
de Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
