Ai iubit-o și continui s-o iubești…singura alegere care nu-i aparține raționalului…
Deși s-a lepădat de trup, ca de niște straie vechi, de tine nu s-a despărțit, șoptindu-ți mai departe ce crede, susținându-te atunci când îndoiala îți dă târcoale, arătându-se în vis fără invitație, lipindu-se de câte-o melodie învăluitoare sau o aromă evocatoare…Este ființa care ți-a dăruit miezul său dezvelit de orice strat protector, fără să conteze că invariabil o vei răni cândva, cu sau fără intenție, și care a pus mai presus iubirea pentru tine decât propriul “eu”.
Iar când se întrezărește capătul firului epic al vieții, o avalanșă de trăiri te prinde din urmă și te năucește cu intensitatea sa. Ajungi în punctul în care înțelegi rostul finalului inevitabil, dar tot nu-l poți primi cu brațele deschise. Treci de valul durerii sfâșietoare în ritmul tău, ajungi la malul împăcării și totuși…lipsește ceva…atingerea
…de neînlocuit…de nedepășit…
Și-atunci ?…
Nu te zgârci în a iubi!
Cristina Papazian
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
