”Mai bine să te consumi decât să ruginești” – Denis Diderot
Multi se intreaba la ce bun sa te mai gandesti la justetea actiunilor celor care iau decizii, sa depui efortul intelectual al rationamentului critic cand finalitatea ramane doar un schimb de idei? Sa faci exercitiul reflectiei pare astazi un lux, daca nu cumva un sacrificiu, atunci cand oameni neinstruiti sau infectati temporar de microbul puterii te sfideaza sau te pedepsesc. Sa traiesti doar ca sa taci este un rost pierdut al existentei tale ca individ. Sa accepti umil, fara o minima introspectie, te dezumanizeaza.
Sansa noastra pentru o societate a valorilor si caracterelor este atragerea in spatiul public sau in zonele decizionale a oamenilor dispusi sa ofere societatii mai mult de cat primesc de la aceasta. Asa cum este Leon Danaila, un academician ratacit in lumea celor care pretind ca lucreaza pentru binele comun. Mi-au placut cateva marturii ale unui om care a trait o viata ca medic neurochirug, dar pentru scurt timp a fost si senator al Romaniei.
”Fiecare trebuie sa lase mostenire celor ce urmeaza ceva mai mult decat au primit ei de la inaintasii lor. Fiecare sa fie constient de capacitatile sale, de limitele sale si de potentialul sau.
E foarte greu sa ti mai dai seama la un moment dat cum ai ajuns cel care esti. Oricum, aceasta este rezultatul tuturor intalnirilor din viata ta si a felului in care tu, ca fire, ai reactionat la ce ti s a zis, ce ai vazut si la ce ai trait incepand cu familia, scoala si continuand cu toate experientele pe care le ai incercat sau ai fost parte. ” Nu fotoliile si functiile pe care le ocupam asigura respectul celor din jur.” – Leon Danaila, 22 decembrie 2020, Discurs de receptie la Academia Romana.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
