17.8 C
București
duminică, iunie 20, 2021

Cadru-document cu amenajările finale la spațiul public din Mamaia

Cadru-document cu amenajările finale la spațiul public din Mamaia, după construirea hotelurilor, la final de anii ’50 și începutul anilor ’60. Arhitectura și amenajarea teritoriului urmau liniile urbanismului liber postbelic, în care formele simple dar uneori surprinzătoare prin finisaje sau dispunere, minimalismul, funcționalismul și spațiile largi erau norma. Dezvoltarea postbelică a transformat Mamaia dintr-un loc la malul Mării Negre destinat în principal elitelor antebelice și interbelice într-o stațiune importantă pe harta Europei, vizitată de mulți turiști străini. Hotelurile, restaurantele, teatrul de vară, cinematograful în aer liber sau barurile cu vedere la mare concurau, în anii ’60- ’70, cu ce era în alte stațiuni europene.

Modernismul postbelic al Mamaiei e azi neînțeles, neglijat, mutilat, demolat, agresat și batjocorit de generații care nu-i înțeleg rostul și de autorități locale/centrale dezinteresate total de păstrarea istoriei și punerea ei în valoare dincolo de distracția din cluburi.

Clișeul face parte dintr-un set postat de Studiourile Buftea, de la filmările din 1962 pentru pelicula „Țărmul n-are sfârșit”, interzis la difuzare de cenzura regimului comunist. Filmul psihologic cu Marina Voica și Eugen Popiță în rolurile principale a avut premiera abia 30 de ani mai târziu, în 1992, în Israel.

Raiden

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.