Institutul Revoluției Române a fost desființat, prin lege.
Este trist că acest Institut nu a putut analiza până acum ceea ce s-a întâmplat la Revoluția din 1989. Dar și mai trist este să îl desființezi la 31 de ani de la Revoluție, în baza unei reparații morale oarbe, personalizate la modul absolut, căreia îi lipseşte moderaţia şi echilibrul în raport cu scopul.
Legea nu trebuie să constituie un scop în sine, ci un mijloc prin care societatea asigură rezolvarea unor nevoi fundamentale.
În cazul Revoluției, dreptatea este o nevoie și totodată o valoare dacă morala mai constituie un reper în această societate. Iar în absența justiției, care amână sine die soluționarea dosarului Revoluției, cine să le facă dreptate victimelor Revoluției cărora le datorăm chiar societatea în care trăim astăzi? Cine să condamne moral ceea ce justiția amână să facă legal?
Evident că Institutul Revoluției ar fi trebuit să facă această reparație morală.
A fost însă desființat, în loc să fi fost armonizat prin lege, cu imperativul dreptății pe care o societate întreagă o așteaptă de 31 de ani.
Dar așa se întâmplă când legea este compatibilă cu persoanele dar este incompatibilă cu dreptatea.
Autor Viviana Anghel
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
