Câteva chipuri feminine ale Renașterii
Câteva chipuri feminine ale Renașterii
– Ippolita Maria Sforza (1446-1488), membră a familiei Sforza, eleva neoplatonicului bizantin Constantinos Laskaris. Din epistolarul ei, foarte elegant scris, e remarcabilă fascinația pentru vechea cultură de limbă greacă.
– Devorà Ascarelli, sec. XVI, evreică dintr-o familie sefardă din Roma, cunoscută mai ales pentru poemele sale liturgice. Din păcate cu un glas coborât câteva octave mai jos decât posibilitățile sale de deschidere, astfel încât quasi-inaudibil.
– Tullia d’Aragona (1505-1556), tot din Roma, dar diametral opusă temperamental de Devorà Ascarelli. A călătorit mult, a cunsocut cât s-a putut din elita cinquecento-ului. Printre poemele pe care le-a scris, Tullia a propus și o disertație neoplatonică: ”Dialoguri despre infinitatea iubirii” – o mică bijuterie despre corporalitate & emoție.
– Cassandra Fedele (1465-1558), poate cea mai interesantă venețiană a Renașterii. Bună cunoscătoare de greacă și latină, literatură, istorie, filosofie și retorică. Un destin despre care s-ar putea scrie oricând o poveste nemaipomenită.
de Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
