Apar primele semne ale unui concubinaj nefericit intre ministrul justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii (compus din judecatori si procurori alesi care ii reprezinta pe toti magistratii din tara).
E importanta aceasta precizare, pentru ca deseori, ei au opinii contrare in privinta functionarii sistemului judiciar. Si totusi, in cazul desfiintarii sectiei speciale care investigheaza infractiunile din justitie, o majoritate compusa din ambele tabere s-a opus total planului ministrului.
Cum am spus si in alte ocazii, este cea mai proasta solutie sa desfiintezi si sa te intorci la un model repudiat sau contestat.
Din pacate, domnul ministru a avut o tinta si in rest n-a mai urmarit linia de tragere. De aici, a rezultat o coliziune inutila cu membrii sistemului judiciar.
Oricat de justificata ar putea fi eliminarea unei structuri artificiale de verificare a activitatii magistratilor, nu este suficienta o singura masura.
Ce pui in loc e mai important decat ce elimini.
Iar aici apare vesnica problema: cine ii controleaza pe magistratii care incalca legea? Si ce garantii (nu imunitati) au acestia ca nu sunt victimele unor presiuni oculte sau influente politice?
Ministrul justitiei a decuplat eronat aceste doua chestiuni cand ele sunt parti ale aceleiasi probleme. Chiar daca in viitor se vor schimba (din nou!) legile de organizare si functionare ale autoritatii judecatoresti, prezentul reclama o tratare echivalenta a ambelor provocari.
Cine verifica incalcarea legii e una, cine garanteaza ca nu vor fi abuzuri, e alta.
”Bă, dar tu ești vicepremierul României, cine-ți dă dreptul ție să spui că decizia unui procuror este gargară politică? Nu ai dreptul când ești membru al Guvernului să comentezi o decizie a unei instanțe sau a unui magistrat. Îi spun lui Barna clar, ia labele de pe justiție, ia-l pe Stelian al tău”.
„Aşteptam de la tovarăşul Ciolacu să mă sune să discutăm despre buget. Tovarăşe Ciolacu, când ai timp, dă-mi un telefon”
Am mai spus si cu alte ocazii, limbajul politicienilor este intolerabil in Romania.
Nu inteleg ce castiga prin adresarea suburbana si degradarea actului comunicarii. Opozitia nu inseamna ca poti injura fara consecinte. Puterea nu presupune sa raspunzi cu aceeasi moneda unui grup minoritar radicalizat in exprimare.
Cand ma gandesc ca sunt oameni platiti sa scrie astfel de texte si sa l „dreseze” pe vorbitor sa fie agresiv precum chivutele din piata, ma intreb cine pe cine conduce?
Liderul sau consilierul?
Ce exemplu primesc zilnic oamenii obisnuiti despre cultura dialogului cu astfel de vorbe dezagreabile?
Autor Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
