Centrul istoric al Odesei, parte a oraşului-port de pe malul ucrainean al Mării Negre, în regiunea Khadzhybei, la aproximativ 30 de kilometri nord de estuarul râului Nistru, este o zonă dezvoltată după canoanele clasicismului. Obiectivul a fost inclus în 2009 pe Lista provizorie a Patrimoniului mondial UNESCO, însă nominalizarea a fost înaintată Centrului Patrimoniului Mondial la 11 octombrie 2022, pentru a fi evaluată în procedură de urgenţă, din cauza invaziei Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei. Astfel, Centrul istoric al Odesei a fost inclus la începutul anului 2023 pe lista UNESCO a Patrimoniului mondial aflat în pericol.
Această parte a oraşului Odesa cuprinde clădiri cu două până la patru etaje şi străzi largi perpendiculare mărginite de copaci. Clădirile istorice reflectă dezvoltarea economică rapidă a oraşului în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Centrul istoric include teatre, poduri, monumente, clădiri religioase, şcoli, palate private şi case de locuit, cluburi, hoteluri, bănci, centre comerciale, burse de valori şi alte clădiri publice şi administrative proiectate de arhitecţi şi ingineri în mare parte din Italia, dar şi de alte naţionalităţi, evidenţiază https://whc.unesco.org/. Eclectismul este trăsătura dominantă a arhitecturii centrului istoric al oraşului Odesa. Situl este o mărturie a comunităţilor etnice şi religioase foarte diverse ale oraşului, reprezentând un exemplu remarcabil de schimburi interculturale şi de dezvoltare a oraşelor multiculturale şi multietnice din Europa de Est din secolul al XIX-lea.
Oraşul Odesa a fost fondat în 1794 printr-o decizie strategică a împărătesei Ecaterina a II-a de a construi un port, după încheierea Războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Noul oraş, construit pe locul unei cetăţi turceşti, a fost planificat iniţial de inginerul militar Francois-Paul Sainte de Wollant şi apoi extins în secolul al XIX-lea.
Odesa îşi datorează caracterul şi dezvoltarea rapidă din timpul secolului al XIX-lea succesului portului său, politicilor favorabile ale guvernatorilor săi şi statutului său de oraş-port liber din 1819 până în 1859. Comerţul a atras populaţii diverse care au format comunităţi ce au transformat Odesa într-un oraş cosmopolit. Ritmul său de dezvoltare, bogăţia pe care a generat-o şi multiculturalismul său au influenţat expresia sa arhitecturală şi varietatea de stiluri din peisajul său urban. Totuşi, metropola a trecut şi prin tensiuni care, începând din 1821, au declanşat o serie de evenimente violente.
Centrul istoric al Odesei reprezintă o „capsulă a timpului” remarcabilă a planificării urbane din secolul al XIX-lea, mai notează motivaţia din documentaţia depusă către Centrul UNESCO, cu clădiri eterogene ce reflectă atât creşterea excepţional de rapidă a oraşului, bazată pe prosperitatea generată de Revoluţia Industrială, cât şi diversitatea sa. Centrul istoric al Odesei urmează un sistem urbanistic tip reţea, împărţit în două zone dreptunghiulare, a căror direcţie s-a conformat orientării a două văi adânci, care tăiau platoul înalt al Odesei perpendicular pe mare. Bulevardul Prymorsky, care se întinde de-a lungul marginii platoului, Scările Prymorsky, care coboară spre ţărm, şi ansamblul Teatrului de Operă şi Balet Odesa şi Palais-Royal sunt principalele repere ale oraşului.
Un astfel de fenomen urban demonstrează, de asemenea, un tip rar de dezvoltare istorică pentru aşezarea clasicistă, unde tradiţii culturale diferite ale grupurilor de bulgari, greci, armeni, evrei, italieni, moldoveni, polonezi, ruşi, români, tătari şi ucraineni s-au contopit într-un singur mediu social şi cultural. În perioada 1794-1854, Odesa a fost unul dintre puţinele „oraşe noi” în Europa.
Proprietatea nominalizată are o suprafaţă de 237,5 hectare şi o zonă-tampon de 1068,5 ha şi acoperă o parte din centrul istoric situat pe platoul înălţat împreună cu o parte din zona feroviară şi portuară, situată mai jos, pe zona de coastă a golfului.
Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a vizitat la 4 aprilie 2023, oraşul Odesa, pentru un bilanţ al acţiunilor de urgenţă necesare protejării patrimoniului excepţional ameninţat de război. UNESCO a condamnat în cei mai fermi termeni atacurile forţelor ruse, care au lovit mai multe obiective culturale din centrul oraşului Odesa, unde se află proprietatea Patrimoniului Mondial „Centrul Istoric al Odesei”. ”Această distrugere revoltătoare marchează o escaladare a violenţei împotriva moştenirii culturale a Ucrainei. Condamn ferm acest atac împotriva culturii şi îndemn Federaţia Rusă să ia măsuri semnificative pentru a-şi respecta obligaţiile în temeiul dreptului internaţional, inclusiv Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia proprietăţilor culturale în caz de conflict armat şi Convenţia privind patrimoniul mondial din 1972”, a transmit directoarea UNESCO, Audrey Azoulay.
Între 29 iulie şi 1 august 2023, o misiune condusă de Chiara Dezzi Bardeschi, reprezentantul UNESCO în Ucraina, a reunit mai mulţi experţi pentru a evalua amploarea daunelor aduse patrimoniului cultural ucrainean. Misiunea a urmărit, de asemenea, să identifice ameninţările iminente la adresa integrităţii siturilor din patrimoniu şi să propună măsuri urgente necesare pentru a le stabiliza şi a le proteja de deteriorarea viitoare. ”Am fost uimită să văd determinarea şi rezistenţa locuitorilor din Odesa, atât profesionişti ai culturii, cât şi civili, în faţa distrugerii culturii lor. UNESCO este alături de ei”, a transmis Chiara Dezzi Bardeschi.
Evaluarea UNESCO a arătat că în regiunea Odesa au fost avariate 15 obiective: Muzeul de Arte Frumoase, Muzeul de Arheologie, Muzeul Maritim Odesa, Muzeul Literaturii, Biserica Sfântul Nicolae, Catedrala Schimbarea la Faţă, Clădirea rezidenţială a lui Chyzhevych (mijlocul secolului al XIX-lea, monument de arhitectură de importanţă locală), Clădirile rezidenţiale Solomos (începutul secolului XX, monument de arhitectură de importanţă locală), Conacul lui Manuk-Bey (1845-1846, unde a locuit în 1848 scriitorul Nikolai Gogol – monument de arhitectură de importanţă locală), Casa în care F.F. Radetskyi, eroul lui Shipka, a trăit în 1889-1890 (construită în 1850), Conacul lui Pommer (construit în 1893-1894), Casa Oamenilor de Ştiinţă – Palatul Tolstoi (1830-1890), Complexul de conace (prima jumătate a secolului al XIX-lea), Casa în care a trăit şi a lucrat Emil Mlynarski, compozitor polonez, în anii 1893-1895 (monument de arhitectură de importanţă locală), Liceul de Muzică de Stat Odesa Stolyarsky (monument de arhitectură de importanţă locală), conform listei publicate la 29 septembrie 2023. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
