Datând din din secolul al XIII-lea, Cetatea Bistriţei a fost una din cele mai puternice fortificaţii din Transilvania, Bistriţa fiind cel mai nordic burg al regiunii. Este totodată una din cele şapte cetăţi medievale ale Transilvaniei, alături de Braşov, Sibiu, Sighişoara, Mediaş, Oraştie şi Şebeş. Aşezarea fiind poziţionată în nordul Transilvaniei, a fost una din cele mai puternic apărate cetăţi fortificate, conform site-urilor https://bnpoartatransilvaniei.ro/ şi https://www.primariabistrita.ro.
Situată pe dealul Burg (681 m), la nord-est de oraşul Bistriţa, cetatea are un turn, care pare să fi fost identificat în partea de sud, la cota cea mai ridicată. În extrema opusă a fost observat mult cărbune, iar în partea centrală o movilă. Materialul de construcţie a fost piatra de râu şi carieră. Tot la mijloc a fost un loc în care pare să fi fost cisterna („bazin de colectare a apei”). În interior au fost descoperite circa 50 de urme ce ar putea aparţine unor locuinţe repartizate pe terase, cu materiale arheologice din sec. XIII-XIV. Doar patru dintre ele au fost golite şi au prezentat urme de vetre de foc. Pe o podea a fost găsită o monedă de la Ştefan al V-lea (1272). Posibil să fi funcţionat până către mijlocul sec. al XV-lea, potrivit lucrării „Sondaje arheologice din anii 1967” (Şt. Dănilă, în „File de Istorie”, nr. 2, 1972), citate de site-ul http://www.cetati.medievistica.ro.
Menţionarea unui comite la 1274 pare a confirma deja prezenţa unei cetăţi. Tătarii au afectat localitatea la 1285, dar nu se ştie dacă şi cetatea. Până la apariţia centurii urbane în sec. al XV-lea, atestările documentare nu sunt explicite în legătură cu care anume dintre cetăţile locului se ocupă. Ca urmare a năvălirilor tătare din anul 1241, locuitorii greu încercaţi au ridicat ziduri de apărare şi valuri de pământ în jurul burgului, menţionează site-ul https://www.primariabistrita.ro.
După 1465, regele ungar Matei Corvin a acordat dreptul cetăţenilor saşi de a ridica fortificaţii demne de importanţă tot mai mare pe care o avea burgul. Breslele precum cea a măcelarilor, a croitorilor, a funarilor, a tâmplarilor, a rotarilor, a dogarilor etc. au construit pentru început 10 turnuri şi 3 porţi principale de acces, denumite: Poarta Spitalului, Poarta Ungurească şi Poarta Lemnelor.
Mai târziu, s-au construit bastioane şi portiţe laterale, numărul total de turnuri, bastioane şi porţi ajungând la 18. Înconjurat de ziduri de apărare din piatră şi două rânduri de şanţuri exterioare acestor ziduri umplute cu apă deviată din râul Bistriţa, burgul a fost caracterizat, în 1564, de către călătorul italian Giovani Andreea Gramo, ca fiind „cel mai frumos oraş al Transilvaniei”.
Dintre cele 18 turnuri se mai păstrează astăzi doar Turnul Dogarilor, care adăposteşte o colecţie impresionantă de măşti, scrie site-ul https://bnpoartatransilvaniei.ro.
În intervalul 1862-1864, sistemul de fortificaţii a fost demolat aproape în întregime, din ordinul împăratului Austriei. Zidurile groase de 1,5 metri au mai multe guri de tragere. În interior, turnul are 4 niveluri. Forma turnului este rectangulară, cu laturile de 6,3 x 9,9 metri. În interior, turnul are trei încăperi cu scară de acces, dispusă pe latura nordică, înspre oraş. Încăperea de la parter coboară înspre fostul şanţ al cetăţii. Accesul la parterul turnului se realizează direct din stradă, printr-o poartă cu arc semicircular, mai notează ttps://www.primariabistrita.ro.
Turnul cetăţii a fost restaurat în anul 1926, iar zidurile rămase au fost refăcute în anul 1968. Având înălţimea de aproximativ 25 de metri şi situat foarte aproape de actualul parc municipal, turnul oferă o imagine asupra importanţei extraordinare a sistemului de apărare pentru vechea cetate.
Străduţele pietonale, înguste (o bună parte dintre ele mai având fragmente din zidurile vechii cetăţi) fac legătura între laturile cetăţii şi păstrează încă atmosfera medievală autentică a burgului, potrivit https://bnpoartatransilvaniei.ro.
Între străzile largi care porneau din Piaţa Centrală şi zidurile cetăţii au fost trasate străzi înguste, pietonale şi care aveau numele turnurilor sau a breslelor care apărau oraşul. Centrul istoric al Bistriţei păstrează 22 de pasaje, o mare parte dintre ele fiind reabilitate.
În mijlocul cetăţii se află Biserica Evanghelică – simbolul municipiului Bistriţa. Aceasta a fost concepută în stilul gotic, având cel mai înalt turn medieval din România: 75 de metri. Este singurul turn de biserică dotat cu lift panoramic din România. AGERPRES
Sursa fotografiilor: cetati.medievistica.ro
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
