Cetatea Mediaşului

Mediaş este o aşezare străveche, fapt dovedit cu prisosinţă de săpăturile arheologice, notează Vasile Cucu şi Marian Ştefan în lucrarea „România, ghid atlas al monumentelor istorice” (Ed. Sport-Turism, 1979). Pe teritoriul actualului municipiu din judeţul Sibiu, au fost înălţate, de-a lungul istoriei, mai multe construcţii fortificate, fapt ce demonstrează importanţa strategică a zonei.

Astfel, pe actualul Deal al Cetăţii, au fost identificate urmele unei fortificaţii din epoca fierului, arată sursa citată. După cucerirea Daciei, romanii au refăcut cetatea, transformând-o în sediul cohortei III („Media”).

Cetatea Mediaşului, 14 septembrie 1987.

Foto: (c) MARIAN ILIE/Arhivă istorică AGERPRES

Cronicile secolului al XVII-lea vorbesc despre întemeierea cetăţii în jurul anului 1146. Prima menţiune documentară a acesteia datează din anul 1267, cu termenii „possessio Mediesy”. Cetatea este menţionată, din nou, în documente din anul 1283 şi 1389, în acestea din urmă fiind denumită „villa Medies.”

În secolele XII-XIII, regii Ungariei au adus în zona Mediaşului colonişti germani, cunoscuţi sub numele de saşi.

În 1437-1438, incursiunea turcească în Transilvania a dus la o decădere accentuată, economică şi demografică, a Scaunului de Mediaş. Pentru a ţine piept asalturilor, în 1477 a fost realizată prima fortificaţie perimetrală a Mediaşului, prin intermediul unor valuri de pământ întărite cu palisade de lemn, la rândul lor dublate cu şanţuri de apă, arată visitmedias.com. Din secolul al XV-lea datează şi actuala Biserică „Sf. Margareta”, edificiu ridicat pe ruinele unei bazilici romanice ce aparţinuse benedictinelor, conform lucrării „România, ghid atlas al monumentelor istorice”. Prima menţiune documentară a bisericii datează din 1414, cronicarul Georg Soterius menţionând anul 1488 ca fiind cel al finalizării construcţiei.

Ameninţarea turcească fiind permanent prezentă, s-a recurs la fortificarea bisericilor, cu ziduri pe suprafeţe restrânse şi câte două turnuri. Astfel, în 1450, a fost ridicat, în imediata apropiere a bisericii, „Turnul Trompeţilor”.

Turnul Mariei, 14 septembrie 1987.

Foto: (c) MARIAN ILIE/Arhivă istorică AGERPRES

Actuala incintă fortificată a oraşului Mediaş a fost realizată la iniţiativa regelui maghiar Matei Corvin. În anul 1486, acesta a ordonat tuturor locuitorilor oraşului să participe la lucrări, indiferent de statutul sau averea lor. Fortificaţia avea să fie construită din cărămidă şi piatră, având trei rânduri de ziduri puternice şi cinci turnuri de apărare, arată „România, ghid atlas al monumentelor istorice”.

Cetatea a fost finalizată în anul 1534, perioadă din care datează şi schimbarea titulaturii oraşului din „villa” în „civitas”, potrivit visitmedias.com. Zidurile de apărare însumau 2.360 m, aveau grosimea de aproape 1 m şi înălţimea de aproximativ 7 m. Cele trei porţi principale de acces erau: Poarta Steingasser, la nord; Poarta Zeckesch, la est şi Poarta Forkesch la sud. Fiecare era întărită de turnuri de apărare.

Turnul Funarilor

Sursa foto: visitmedias.com

În 1529, cetatea a fost cucerită şi aproape distrusă de trupele lui Ioan Zápolya, voievod de Transilvania. Renaşterea cetăţii şi a oraşului a început zece ani mai târziu, atunci când, în 1539, saşii din Mediaş au primit privilegiul libertăţii comerciale, înlesniri fiscale şi scutirea de taxe comerciale, atât pe teritoriul Transilvaniei, cât şi pe cel al Ungariei. Ca urmare, Mediaşul a devenit unul dintre cele mai înfloritoare centre comerciale din Transilvania.

Lucrările de fortificare a cetăţii din Mediaş au continuat până în secolul al XVIII-lea, atunci când existau 19 turnuri şi bastioane, fiind adăugate şi două porţi secundare. Ulterior, însă, zidurile cetăţii nu au mai fost întreţinute, pentru ca la începutul secolului XX, 13 turnuri şi bastioane să fie demolate în vederea fluidizării traficului, conform visitmedias.com.

Actuala Biserică Evanghelică „Sf. Margareta” din interiorul cetăţii Mediaşului a fost realizată în stil gotic şi impresionează prin dimensiunile sale: 20 m lăţime şi 52 m lungime. Nava centrală are 350 m şi 12 m înălţime. Edificiul poate găzdui până la 3.000 de persoane. Orga bisericii are 24 regiştrii sonori şi peste 1.300 de fluiere. Cel mai vechi obiect de factură religioasă din biserică este cristelniţa, realizată din bronz masiv. Construcţia a fost trecută în 1545 din proprietatea călugărilor benedictini, în cea a comunităţii evanghelice lutherane, potrivit primariamedias.ro. În curtea bisericii, se află o placă comemorativă în memoria lui Ştefan Ludwig Roth (1796-1849), revoluţionar şi om de cultură sas.

Turnul Croitorilor

Sursa foto: visitmedias.com

Turnul Trompeţilor, ce are înălţimea de 68,5 m, a servit ca punct de observaţie asupra aşezării, trâmbiţaşul oraşului anunţând, din vârf, eventualele pericole care ameninţau localitatea, precum invazii, incendii sau inundaţii, arată sibiu-turism.ro, dar şi intrarea în oraş a principelui sau a altor înalţi demnitari. Turnul se remarcă şi datorită deviaţiei de 2,28 m de la verticală, înscriindu-se între primele 12 construcţii de acest gen din lume. Este cel mai înclinat turn din România şi al doilea din Europa, după faimosul Turn din Pisa, Italia. Cauza înclinaţiei sale este încărcarea turnului cu încă trei etaje în anul 1551, din dorinţa autorităţilor de a ridica un turn care să rivalizeze cu Turnul Sf. Ştefan din Viena.

Coiful turnului este încadrat de patru turnuri, simbol al faptului că oraşul avea dreptul de a pronunţa pedeapsa capitală (jus gladii). În 1880, în acest turn a fost instalat un ceas mare, care arată şi fazele lunii. Acoperişul este realizat din plăci de teracotă smălţuită, colorată în verde şi galben. Un triptic pictat în jurul anului 1479 are ca fundal o imagine a vechii Viene. Pe pereţii interiori, apar blazoane precum cel al regelui Matei Corvin şi cele ale familiei Bathory, dar şi stemele oraşelor Sibiu şi Mediaş, arată cjsibiu.ro. Între anii 1927 şi 1930, Turnul Trompeţilor a fost încorsetat atât la interior, cât şi la exterior, într-o centură de beton armat până la nivelul primelor etaje, pentru a se evita accentuarea înclinării.

Celelalte cinci turnuri ale cetăţii care s-au păstrat sunt: Turnul Clopotelor, Turnul Croitorilor, Turnul Mariei, Turnul Funarilor şi Turnul Pietrarilor.

Turnul Clopotelor

Sursa foto: visitmedias.com

Turnul Clopotelor se află pe partea de vest a fortificaţiei şi avea rol de turn de poartă. Clădirea are o formă prismatică şi se înalţă pe şapte etaje, ultimul fiind prevăzut cu o galerie de lemn exterioară în care se păstrează clopotele bisericii. Unul dintre ele datează din 1449. În Turnul Croitorilor îşi desfăşura activitatea breasla omonimă, a cărei emblemă este amplasată în vârful turnului. În 1616, acesta a fost parţial integrat în clădirea primăriei, notează sibiu-turism.ro.

Turnul Mariei apăra latura sud-estică a cetăţii. În timpul epidemiilor de ciumă, a servit drept capelă. La nivelul parterului se mai păstrează fresce precum „Coborârea de pe Cruce” sau „Mielul cu stindard”. Se pare că aici a fost închis, pentru câteva ore, vestitul principe Vlad Ţepeş, în 1467. Turnul Funarilor are şapte nivele. În secolul al XVIII-lea, turnului i-au fost alăturate două clădiri, dintre care una este vechea şcoală din Mediaş, construită în 1713.

Turnul Pietrarilor a fost clădit între 1504 şi 1534, cu rol de poartă de intrare în oraş. În interior şi-au desfăşurat activitatea pietrarii şi zidarii. În 1705, a fost grav avariat, iar lucrările de refacere i-au adăugat elemente arhitectonice în stil baroc, arată sibiu-turism.ro.

Scara Acoperită

Sursa foto: visitmedias.com

În prezent, zidurile cetăţii, turnurile şi porţile rămase pot fi văzute pe traseul Complexul Castelului – Zona Sub Alee – strada Nicolae Titulescu – strada După Zid – strada Cloşca – strada Unirii – strada Pompierilor, conform visitmedias.com. AGERPRES

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.