Cetatea Ţărănească Prejmer şi Biserica Evanghelică fac parte din Situl rural Prejmer, inclus în Patrimoniul mondial UNESCO. Impunătoare, monumentală, niciodată cucerită, Cetatea Prejmer din Ţara Bârsei este considerată cea mai puternică fortificaţie săsească din Transilvania medievală, evidenţiază un documentar din Arhiva TVR.
Intrarea în Cetatea Prejmer (2012).
Foto: (c) ALEX TUDOR/Arhiva istorică AGERPRES
Prima atestare documentară a localităţii Prejmer datează din 1240. Biserica din interiorul Cetăţii Prejmer este unul dintre cele mai vechi şi mai bine conservate edificii medievale de cult din estul Europei. Construcţia lăcaşului de cult a început în secolul al XIII-lea, în anul 1218, din Ordinul Cavalerilor Teutoni, având la bază un plan în cruce greacă cu abside închise poligonal şi fiind dedicată hramului ”Sfânta Cruce”. Ulterior, în secolul al XVI-lea, după alungarea ordinului de către regele ungur Andrei al II-lea, biserica a fost modificată de către cistercieni, în stilul goticului timpuriu burgund.
Între secolele al XIII-lea şi al XV-lea, în jurul bisericii a fost construită o masivă cetate ţărănească de refugiu de către ţăranii şi meseriaşii saşi stabiliţi în Ţara Bârsei în acea perioadă, aminteşte https://primariaprejmer.ro/. Bisericile fortificate au avut un rol defensiv până la finalul secolului al XVIII-lea.
Biserica fortificată Prejmer (1988)
Foto: (c) MIHAI ALEXE /Arhiva istorică AGERPRES
Cetatea inelară cu dubla incintă prevăzută cu turnuri, şanţ de apărare şi o amplă galerie boltită de 30 de metri în dreptul intrării a fost modificată şi extinsă în etape până în secolul al XVIII-lea. Fortificaţia mai avea şi poduri detaşabile, bastioane, guri de foc şi ”orga morţii” – un sistem de cuplare şi acţionare pentru mai multe arme în acelaşi timp. La interior, zidurile căptuşite cu peste 270 de încăperi de refugiu, dispuse pe mai multe niveluri, au fost construite sub forma unui fagure, aminteşte documentarul citat.
Încăperile din zidul Cetăţii Prejmer (1989)
Foto: (c) OVIDIU BOGDAN /Arhiva istorică AGERPRES
Zidul de incintă de formă ovală, construit în secolul al XV-lea, cu un diametru de aproximativ 72 de metri, este compus dintr-un zid de 3-4 metri grosime şi înalt de 10-12 metri, întărit de patru turnuri, trei cu plan circular şi unul poligonal, de coridorul porţii, cu o lungime de 32 m, şi de castelul construit ulterior. Zidul de apărare era încoronat de un coridor de strajă lat, care permitea circulaţia mai multor oameni într-un rând. Acest coridor nu era acoperit cu un acoperiş în două ape, ca în prezent, ci de unul într-o apă, cum se poate observa la şarpantă şi într-o veche stampă, reprodusă în cartea „Das Sachsische Burzenland” din anul 1898, aminteşte https://bisericafortificataprejmer.ro/. „Drumul străjii” prezintă un număr însemnat de breşe pentru tragere şi jgheaburi de turnare a apei clocotite. O atracţie deosebită a acestui drum de strajă o reprezintă aşa-numita „orgă a morţii”, care nu este altceva decât o scândură groasă, ce pivotează în jurul unui ax metalic, potrivit prezentării publicate pe site-ul https://primariaprejmer.ro/.
Deoarece în Evul Mediu înălţimea optimă a construcţiilor de apărare era de aproximativ 10 metri, turnurile se înalţă foarte puţin deasupra zidului. Cele patru turnuri şi coridorul porţii erau unite de un zid mai scund de curtină, dispărut între timp, notează https://cetateaprejmer.ro/. Castelul construit în secolul al XVI-lea este unit cu turnul din sud-est, formând aşa zisă „Curtea brutarilor”, în care funcţiona o brutărie şi o moară antrenată de cai.
Cetatea Prejmer (interior), 1988.
Foto: (c) MIHAI ALEXE /Arhiva istorică AGERPRES
Deasupra coridorului porţii s-a construit, în anul 1793, magazia fiscală în care, în prezent, funcţionează un muzeu mic, şi casa sfatului. Pe partea interioară a zidului de apărare, a castelului şi a curţii brutarilor sunt construite pe 3-4 nivele cele peste 270 de încăperi pentru provizii şi refugiu. Accesul se face pe scări şi galerii de lemn. Aici erau păstrate proviziile de grâne, slănină şi bunurile de valoare. În timpurile de război, aceste camere erau folosite pentru locuit. Între acestea, existau şi două „camere de şcoală”, ceea ce înseamnă că şi în timp de război procesul de educaţie nu era întrerupt, aminteşte sursa citată anterior.
Încăperile din zidul Cetăţii Prejmer (2012)
Foto: (c) ALEX TUDOR/Arhiva istorică AGERPRES
Întreaga construcţie a fost împrejmuită de un şanţ cu apă, adânc de aproximativ 5,67 metri şi lat de 7,56 metri, cu malurile formate de ziduri de piatră. Până în secolul al XVII-lea, cetatea a fost prevăzută, în exterior, cu acest şanţ de apă, intrarea în cetate făcându-se cu ajutorul unui pod mobil. În secolul al XVII-lea, cetatea a fost extinsă, construindu-se primăria şi curtea acesteia. În secolul următor, mai exact în 1788, cetatea a fost prevăzută cu o poartă din lemn masiv de stejar, placată cu fier. Tot în acea perioadă a fost construit şi pasajul cu coloane de la intrare.
Cetatea Prejmer (interior), 2012
Foto: (c) ALEX TUDOR/Arhiva istorică AGERPRES
Pentru a se păstra moştenirea culturală, în 1992, Patronatul asupra cetăţii din Prejmer a fost preluat de către Fundaţia Saşilor Transilvăneni (Siebenburgish – Sachsische Stiftung Munchen), fundaţie ce finanţează şi în prezent lucrările de restaurare şi renovare ale ansamblului, evidenţiază https://primariaprejmer.ro/. În cetate este amenajat un muzeu etnografic care redă diferite aspecte ale vieţii comunităţilor săseşti. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
