Cetatea Rupea (sau Cetatea Cohalmului) este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, ridicată pe Dealul Cohalmului, în oraşul Rupea şi aflată la circa 50 de km de oraşul Braşov.
Datorită poziţiei dominante pe care o ocupă în apropierea drumului european E 60, în dreptul oraşului Rupea, cetatea este o prezenţă remarcabilă, vizibilă de la mare distanţă – o creaţie medievală, un complex arhitectonic major, cu niveluri rezultate în cinci secole de funcţionare. Cetatea acoperă, în prezent, o suprafaţă de aproape 11 ha cu ziduri, turnuri şi curţi interioare, conform site-ului https://www.primariarupea.ro/.
Cetatea Rupea, 30 mai 2017.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES FOTO
Anul primei sale consemnări documentare este 1324. Atunci când a început să funcţioneze, a fost legată de autorităţile publice rânduite într-o ierarhie specifică Evului Mediu: rege – voievod – castelan – scaun şi autorităţi scăunale. Raporturile dintre ele s-au modificat doar în sensul eliminării intermediarilor, astfel încât, la final, dispunem de un centru al scaunului Rupea şi de autoritatea principatului Transilvaniei, intermediată adesea doar de „Universitatea” saşilor (organizarea autonomă), cu centrul de la Sibiu.
Cetatea Rupea, 25 aprilie 2008.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES FOTO
Cetatea s-a remarcat printr-o luptă purtată între rebeli din rândul elitei saşilor, împotriva oamenilor voievodului Transilvaniei (1324). Apoi, se poate specula ideea că părăsirea sa de către reprezentanţii voievodatului a avut loc după invazia turcească din 1421. Cert este faptul că cetatea a fost cedată, în acea vreme, în stăpânirea deplină a scaunului Rupea. Informaţiile lacunare se datorează acestei apartenenţe şi faptului că arhivele locului s-au conservat doar de la mijlocul secolului al XVII-lea. În secolul al XVI-lea, o bună parte din comunitatea locală a saşilor privilegiaţi s-a mutat cu totul între zidurile cetăţii. Atunci cetatea trebuie să fi arătat ca un oraş în miniatură, în care locuiau în permanenţă câteva sute de oameni, mai scrie sursa citată.
Cetatea Rupea, 15 august 2009.
Foto: (c) SIMION MECHNO/ AGERPRES FOTO
A fost, astfel, populată intens, înainte de anul 1621, locuitorii săi dispunând de toate facilităţile: case de locuit (aproape o sută), spaţii pentru administraţia comunităţii şi a scaunului, capelă, casa preotului, loc pentru căruţe, depozite de documente, provizii şi arme, fântână, loc de târg (Cetatea de jos).
Cetatea Rupea, 15 august 2009.
Foto: (c) SIMION MECHNO/ AGERPRES FOTO
Cel mai probabil, apogeul său a fost în secolul al XVII-lea, de când se cunosc cele mai multe inscripţii de construcţie/reparaţie, dar dispărute în cea mai mare parte. Apoi, la sfârşitul secolului al XVII-lea, armata habsburgică a folosit cetatea de mai multe ori ca bază de încartiruire şi pregătire de campanie.
Rupea nu fost atacată, cucerită sau jefuită în tot acest timp, dar Cetatea a fost părăsită treptat, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după asigurarea politică garantată de către armata Imperiului Habsburgic, notează site-ul primăriei din Rupea.
Cetatea Rupea, 15 august 2009.
Foto: (c) SIMION MECHNO/ AGERPRES FOTO
Viaţa s-a reluat la baza cetăţii, în jurul amplasamentului bisericii parohiale evanghelice (fostă catolică), un fond special de întreţinere a cetăţii fiind creat de către primărie în anul 1838. Fondurile şi donaţiile au existat de-a lungul întregului secol al XIX-lea, cu destinaţie precisă pentru întreţinerea locului, denumit deja „monument”. Mai mult, în cetate a fost menţinut, cu domiciliu şi familie, un paznic permanent (într-o casă refăcută probabil în jurul anului 1850).
Cetatea Rupea, 16 octombrie 1968.
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES
Se mai ştie că în anul 1812, un tun al cetăţii, turnat la 1613, a fost topit, o altă parte fiind distrusă în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. La sfârşitul secolului al XIX-lea se mai aflau acolo alte piese de armament aparţinătoare vechiului arsenal de care au avut parte toate marile cetăţi ale Transilvaniei.
Cetatea fost restaurată în anii 2010-2012.
Ansamblul Cetăţii este format din „Cetatea de sus” (incinta I), „Cetatea de mijloc” (incintele II şi III) şi „Cetatea de jos” (incinta IV), fiecare identificându-se printr-o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unei epoci diferite, marcate de evoluţia armamentului, a tehnicilor de asediu sau de nivelul dezvoltării aşezării şi scaunului de care depindea finanţarea lucrărilor. La rândul lor, turnurile au o identitate acoperită de câte un nume propriu, care, în parte, simbolizează o anume particularitate rezultată din dezvoltarea lor istorică. Aceste elemente au îmbrăcat dimensiuni şi trăsături arhitectonice variate: cele mai vechi au avut crenelaje în zig-zag-uri rectangulare (care nu s-au păstrat), iar cele mai recente merloane semicirculare, mai mult decorative. În spatele zidurilor, umerele de zidărie trădează bazele drumurilor de strajă, uneori chiar pe două niveluri.
Cetatea Rupea, 15 august 2009.
Foto: (c) SIMION MECHNO/ AGERPRES FOTO
Pe linia dreaptă a curtinei de la intrare (incinta a IV-a), în dreapta Turnului porţii, se regăseşte Turnul Slujitorilor, în partea opusă de cel al Slăninii – numit înainte „Turnul Nou”, dar care a ajuns să fie folosit pentru conservarea cărnii şi a slăninilor care aparţineau comunităţii.
Pe frontul următor, al curtinei Cetăţii de mijloc, se află, de la dreapta la stânga: Turnul Ungrei (cu dezvoltările sale mai mult arheologice), Turnul Pentagonal şi Turnul Diecilor (probabil destinat conservării arhivelor scăunale).
Cetatea Rupea, 31 martie 2005.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/Arhiva istorică AGERPRES
Turnurile se identifică mai uşor pe curtina de vest, unde se află Turnul Cercetaşilor, Turnul Capelei şi alte două turnuri mărginind culoarul de acces, dar slab conservate: Turnul Gros şi Turnul Pulverăriei (lângă intrarea în Cetatea de sus). Cel mai spectaculos este Turnul Pentagonal, a cărui „familie” constructivă, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se regăseşte în arhitectura militară a întregii Transilvanii, influenţată de meşterii italieni ai Renaşterii tardive. AGERPRES/
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
