Sarmizegetusa Regia este parte din ansamblul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei şi este reprezentativă pentru spaţiul dacic. Întregul sit arheologic acoperă un areal important, fiind vorba despre un deal cu o lungime de circa 4,5 km, potrivit https://cetateasarmizegetusa.ro/. Cetatea Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia se află localizată în comuna Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara. A fost cea mai mare cetate din Munţii Orăştiei şi cel mai important centru politico-militar-administrativ, religios şi meşteşugăresc. Aşezarea naturală la adăpostul munţilor Godeanu şi cu facil anevoios dinspre valea Mureşului, vegheat de cetăţile de la Costeşti şi de turnurile militare de apărare dispuse pe valea Grădiştii, potrivit volumului ”Cetăţi şi aşezări dacice în munţii Orăştiei” (Glodariu, Ion, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988) şi https://enciclopediaromaniei.ro/.
Din a doua jumătate a secolului I î.Hr. cetatea a găzduit capitala regatului dac timp de un secol şi jumătate, conform datelor arheologice şi surselor istorice, indică sursa citată anterior. Zona centrală a aşezării era ocupată de structura de fortificaţie şi de edificiul sacru, pentru ca în acele terase amenajate pe pante să se afle elementele civile distribuite în cartierul civil de vest şi cartierul civil de est.
Foto: (c) GEANINA MILU /Arhiva istorică AGERPRES
Structura fortificată este păstrată din perioada conflictelor daco-romane de la începutul secolului II d.Hr. Blocurile de calcar formează zidurile care delimitează o zonă de circa 30.000 de metri pătraţi. În unele segmente de zid sunt incluse elemente de andezit. În unele spaţii dinlăuntrul zidurilor s-au descoperit semne distincte de barăci şi edificii romane. Fortificaţia dacică primară, de aproape 10.000 de metri pătraţi, a fost serios afectată, aproape în deplinătate, de acţiunile de distrugere şi de amenajare ale zonei în timpul războaielor. Zidurile care se păstrează astăzi au înălţimi de circa 1-1,5 metri şi o lăţime de circa trei metri, conform portalului dedicat http://www.cetati-dacice.ro/. După cucerirea cetăţii de către romani, a fost transformată în sediul unui detaşament al Legiunii a IV-a Flavia Felix, care asigura securitatea regiunii, conform ”Cetăţi şi aşezări dacice în munţii Orăştiei”.
Fortificaţia şi spaţiul sacru erau conectate de un drum realizat din lespezi de calcar, cu o lungime de 200 de metri. Spaţiul sacru include două terase mari, ţinute de ziduri de calcar care aveau în unele zone înălţimi de peste 10 metri. Au fost identificate în aceste zone vestigii a şapte temple, din care două având forme circulare şi restul fiind organizate în plan patrulater, altar, sisteme de distribuire şi de evacuare a apei. Elementele din structura templelor păstrate în această zonă, respectiv plinte, pilaştri din calcar şi din andezit, tamburi, atestă arhitectura religioasă amplă cu o expresă unicitate pentru spaţiul Daciei.
Foto: (c) GEANINA MILU /Arhiva istorică AGERPRES
Pe fondul lucrărilor arheologice desfăşurate în cartierele civile, au fost scoase la iveală mai multe locuinţe şi ateliere meşteşugăreşti, din care unele de făurărie. Au fost descoperite mii de piese din fier, din care erau destinate activităţilor meşteşugăreşti – tâmplărie, făurărie, dulgherie, bijutier, agricultură, arme, piese decorative şi altele, indică sursa https://cetateasarmizegetusa.ro/. Construcţiile menţionate au fost datate (a doua jumătate a secolului I d.Hr. – începutul secolului II d. Hr.) în perioada de apogeu a acestei aşezări. Arheologii au găsit în cartierul civil de vest numeroase piese din fier şi din ceramică, printre care şi vase ceramice cu motive vegetale şi zoomorfe, obiecte din bronz, dar şi celebrele vase ceramice cu ştampilele ”DECEBALUS / PER SCORILO”. În interiorul cartierului civil din est a fost identificat cel mai mare atelier metalurgic cunoscut în Dacia, în apropierea acestuia arheologii scoţând la iveală zeci de lupe din fier însumând o greutate totală de circa o tonă, indică http://www.cetati-dacice.ro/..
În ce priveşte demersurile arheologice de descărcare sistematică, putem să menţionăm perioada anilor 1922-1924, în activitatea de cercetare derulată de profesorul D.M. Teodorescu, care s-a aplecat asupra fortificaţiei şi templului mare, conform portalului http://www.cetati-dacice.ro/. Proiectul de anvergură pentru cercetarea arheologică a sitului a început în anul 1950 în coordonarea profesorului Constantin Daicoviciu. Au fost aduse la lumina cunoaşterii, din 1950 şi până în prezent, numeroase elemente de fortificare, edificii de cult, ateliere metalurgice, instalaţii de captare şi de distribuţie a apei, locuinţe şi anexe ale lor, indică http://www.cetati-dacice.ro/..
După cucerirea Daciei de romani, la 40 de km vest de capitala Daciei lui Decebal – Sarmizegetusa Regia se află Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane, înfiinţată în 108-110 de nobilul roman Decimus Terentius Scaurianus (fost senator, general activ în al doilea război roman împotriva dacilor şi guvernator al provinciei romane Dacia). Oraşul roman a fost ridicat, în numele împăratului Traian, pe zona unde se aflase Legiunea V Macedonica, conform portalului specializat www.cimec.ro. Numele de Sarmizegetusa a fost adăugat de împăratul Hadrian (117-138), cel care a denumit Ulpia Traiana Augusta, potrivit The Princeton Encyclopedia of Classical Sites (Richard Stillwell, William L. MacDonald, Marian Holland McAllister, Stillwell, Richard, MacDonald, William L., McAlister, Marian Holland, Ed.), https://www.perseus.tufts.edu/.
Sarmizegetusa Regia, capitala regatului dac, încă incomplet explorată, este unul dintre cele mai importante locuri reprezentative pentru istoria Daciei şi a poporului român. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
