Una dintre cele mai cunoscute şi impresionante zone turistice ale ţării este reprezentată de Cheile Bicazului, care se întind de-a lungul a circa 8 km în partea centrală a Munţilor Hăşmaş, aparţinând Carpaţilor Orientali. Limitate la nord şi nord-vest de Suhardul Mare (1.506 m) şi la sud-est de Suhardul Mic (1.352 m), ele fac legătura între judeţele Neamţ şi Harghita. Cheile leagă Transilvania de Moldova, zona fiind străbătută de drumul transcarpatic DN 12C, ce leagă oraşul Gheorgheni de Bicaz.
Cheile au apărut într-o masă de calcare jurasice, de-a lungul traseului Lacul Roşu, în amonte, şi Bicazu Ardelean, în aval, dar se întâlnesc şi asocieri de jaspuri, cenuşi vulcanice şi conglomerate, roci diferit colorate şi variate ca formă şi alcătuire, se arată pe https://primariabicazchei.ro/.
Monument al naturii, cheile fac parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, situat în zona central nord-estică a României, în Masivul Hăşmaş – Hăghimaş, şi care acoperă o suprafaţă de 6.575 hectare. Constituit în 1990, parcul reprezintă o arie naturală protejată de un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic dar şi al diversităţii biologice. Alături de Cheile Bicazului, în parc se mai află şi alte rezervaţii naturale: Lacul Roşu, Cheile Şugăului, Avenul Licaş, Masivul Hăşmaşul Mare, Piatra Singuratică-Hăşmaşul Negru, conform http://ananp.gov.ro/.
Imagine de la Cheile Bicazului, 1951.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Întregul drum ce însoţeşte Cheile Bicazului este format din serpentine spectaculoase, iar pereţii de calcar ai stâncilor ascund peşteri – Peştera Neagră, Peştera Cascada – şi avene – Licaş, Avenul cu Trei Intrări. Toate micile cursuri de apă afluente Bicazului au dat naştere la rândul lor altor chei, cum ar fi: Cheile Lapoşului, Cheile Şugăului, Cheile Bicăjelului. Cheile Bicazului sunt străjuite de Piatra Altarului – un masiv stâncos cu o altitudine de 1.120 m, masivele stâncoase Piatra Pinteştilor (847 m) şi Piatra Arşiţei (835 m). Printre alte stânci mai deosebite din zonă amintim Piatra Surducului, Poarta de Piatră şi Poliţele Bardosului.
În amonte, cheile încep la limita estică a staţiunii Lacu Roşu, la km 26,5 şi se termină în aval la km 34 al DN12C. Conform alpinistului Emilian Cristea, citat de https://comunabicazuardelean.ro/, Cheile Bicazului se împart în patru sectoare.
Imagine de la Cheile Bicazului, 1951.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Primul sector numit „Între chei”, se află între km 26,5, limita estică a staţiunii Lacu Roşu şi km 28,7, Poarta de Piatră. Sectorul este limitat la stânga de peretele sud-estic al Suhardului Mic şi pantele de început ale Muntelui Cupaş, despărţite de pârâul Cupaş. Deasupra şi în apropiere de confluenţa Cupaşului cu Bicazul, se află Peştera Suhard.
Cel de-al doilea sector al cheilor – „Poliţele Bardosului” (km 28,7-31) – între Poarta de Piatră şi Gâtul Iadului. Este dominat la stânga de Piatra Altarului (sau Turnul Bardosului) şi la dreapta de Muntele Piatra Poienii, care trimite spre vale un pinten prin care a fost săpat un tunel rutier. Pe partea stângă, lângă Piatra Altarului, în amonte de aceasta, se află confluenţa cu pârâul Lapoş şi respectiv accesul spre Cheile Lapoşului. În aval de tunel se desfăşoară serpentine ale şoselei, pe o lungime de aproape 1 km. După o porţiune mai strâmtă delimitată la stânga de Poliţele Bardosului, se ajunge mai întâi într-o porţiune mai largă, unde se află, pe dreapta, confluenţa cu Bicăjelul şi respectiv accesul spre Cheile Bicăjelului. Înainte de deschiderea văii spre zona de confluenţă, la dreapta se înalţă Turnul Negru.
Imagine de la Cheile Bicazului, 1951.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Al treilea sector sau „Gâtul Iadului” (km 31-32,2) este o porţiune strâmtă, cu un veritabil aspect de canion, în dreapta aflându-se Piatra Surducului. La km 32, pe stânga se află Gura Bardosului, de unde peisajul devine mai puţin sălbatic.
Ultimul sector, al patrulea – „Sfârşitul Cheilor” (km 32-34) – cuprinde o zonă mai largă cu pante mai puţin înclinate, în care apar conglomerate. În dreptul km 34, la intrarea în comuna Bicaz-Chei, pe stânga se află confluenţa cu pârâul Şugău şi Cheile Şugăului. Dincolo de Şugău se află stâncile Munticelului şi coloana înaltă a Pietrei Glodului (care nu mai aparţin de Cheile Bicazului).
Imagine de la Cheile Bicazului, 1951.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Munţii Hăşmaş prezintă trăsături particulare care le conferă o personalitate geografică aparte. Printre acestea se numără: prezenţa calcarelor şi dolomitelor pe toată lungimea lor, din care rezultă un relief relativ mai înalt (1.600-1.700 m) cu abrupturi şi vârfuri semeţe, izolate – Ecem (1.707 m), Piatra Singuratică (1.587 m), Hăşmaşul Mare (1.792 m), Hăşmaşul Negru (1.772 m) -, chei adânci spectaculoase, turnuri, ace, lapiezuri, alveole, o fragmentare longitudinală şi transversală a reliefului destul de mare. Hăşmaşul stă la baza izvoarelor marilor râuri Olt, Bicaz, Putna, Bistricioara. Versantul estic al Hăşmaşului Mare cade spre Valea Oltului sub forma unui abrupt calcaros, cu multe formaţiuni spectaculoase. În anumite sectoare apar şi acumulări de grohotiş rezultate în urma proceselor de dezagregare care afectează pereţii de calcar, precum grohotişul Moara Dracului, aflat la baza muntelui Ecem. Vechea denumire a masivului Hăşmaş, cunoscută şi astăzi de mulţi localnici este Curmătura. Privind de la Sândominic, din Depresiunea Ciuc, în masivul mult alungit se deschide o curmătură adâncă, în care se înalţă vârful izolat, Piatra Singuratică.
Intrarea in Cheile Bicazului, 1962.
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES
Lacul Roşu, situat în amonte de Cheile Bicazului, este un lac natural format în iulie 1837. Datorită infiltraţiilor de apă în urma ploilor abundente din acea perioadă, straturile din apropierea vârfului Ghilcoş (1.381 m) s-au prăbuşit, alunecând pe un strat de argilă, închizând valea în care pâraiele Roşu, Licaş, Oilor şi Suhard, cu un mare debit de apă, s-au adunat formând lacul. Lacul are o suprafaţă de aproximativ 13 hectare şi o adâncime maximă de 10,5 m şi este situat la altitudinea de 983 m. O caracteristică a lacului sunt cioturile copacilor ce acopereau odinioară coasta muntelui şi care acum străpung oglinda apei, potrivit http://ananp.gov.ro/.
Avenul Licaş situat la 1.650 m altitudine, la 200 m nord de vârful Licaş (1.675 m), apare menţionat în documente din 1864, dar a fost cartat în 1964, de György Stefanik şi József Frecska. Avenul are 51 m adâncime, cu diametrul deschiderii de 8 m, o îngustare de 3 m, pentru ca la bază diametrul să fie de 9 m. Are un dop de zăpadă şi gheaţă de 3 m grosime instalat la 34 m adâncime. Dopul de gheaţă prezintă o strâmtă deschidere pe timpul verii, când devine accesibil şi sectorul de jos, care se termină pe un depozit de bolovani.
Intrarea in Cheile Bicazului, 1967.
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES
Cheile Şugăului este o zonă stâncoasă deosebit de frumoasă, sub formă de canion, cu o lungime de 350 m, pe care se află un şir de cascade. Aceasta, împreună cu masivul calcaros Munticelu, reprezintă un sit natural de excepţie datorită unicităţii patrimoniului natural de care dispune. Aici se găsesc specii endemice de plante, izvoare cu formare de tuf calcaros, rarităţi faunistice, relief exo şi endocarstic, calcare fosilifere. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
