Putine fenomene economice sunt inexplicabile pentru guverne, banci centrale, institutii financiare supranationale.
De aceea, este extrem de improbabil ca dezvoltarea crizei globale provocata de decalajul dintre cerere si oferta sa nu fi fost anticipata.
Dupa doi ani de contractie fortata a pietelor si a capacitatilor de productie (din cauza constrangerilor pandemice) era de asteptat ca relaxarea brusca si apetitul de consum anterior restrictiilor sa provoace un soc global.
Nicio tara sau grup de state intens consumatoare de materii prime si resurse primare, nu ar fi reusit sa absoarba revenirea economica intr-un timp atat de scurt.
Din acest motiv, decalajul intre cerere si oferta cuplat cu schemele financiare guvernamentale uriase de sprijin a condus la scumpirea tuturor bunurilor si serviciilor.
Inca de anul trecut fenomenul era observabil in anumite industrii afectate de griparea lanturilor de aprovizionare si dependente de componente sensibile. Fabricantii auto, sectorul aeronautic, companiile de produse cu tehnologii avansate, producatorii de bunuri cu valoare adaugata au inregistrat sincope si intarzieri uriase. Acestea au generat o spirala inflationista.
La acest fenomen previzibil s-a adaugat dezordinea pe pietele energetice din cauza comportamentului abuziv al Rusiei.
Renuntarea in graba la mecanismul predictibil, garantat decenii la rand, al livrarilor de gaze si petrol, a determinat o instabilitate globala in formarea preturilor.
Criza a fost o oportunitate pentru traderi, producatori si guverne. Fiecare a supralicitat pe bursele de tranzactionare. Astfel, s-a ajuns rapid, in paralel cu penuria globala de bunuri, la o cursa aberanta de umflare a preturilor la gaze naturale si energie electrica.
Dupa multe luni de inactiune, incertitudini si decizii contradictorii, oficialii europeni, inca divizati, au anuntat cateva decizii care pot calma pietele de tranzactionare.
Inainte ca presedintele Comisiei Europene sa anunte masurile agreate de toti membrii UE, valorile de achizitie la energie electrica s au diminuat la jumatate in multe tari afectate de aceasta distorsiune economica.
N-a fost nici vreo crestere a livrarilor, nici vreo echilibrare a cererii si ofertei.
Factorul panica, care a jucat un rol covarsitor in formarea preturilor, s-a diminuat considerabil. Traderii au realizat ca nu mai pot incuraja spirala castigurilor artificiale.
Aceasta reactie brusca nu are legatura cu vreo decizie locala, nationala sau teritoriala. Este doar efectul emotional, cel care este binecunoscut in mediul de afaceri.
De aceea, asigurati ca nu vom mai trai sub spectrul inghetului meteorologic sau al falimentului personal, ar trebui sa-i chestionam pe liderii politici si pe reprezentantii nostri in executivul de la Bruxelles asupra atitudinii lor in fata acestei incercari grele: cine este vinovat de declansarea si aplicarea terapiei de soc care ne a ravasit economiile, bunastarea individuala si siguranta personala?
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
