ROMÂNIA.
Iată cîte ceva din amintirile ziaristului, memorialistului şi politicianului Constantin Bacalbaşa, publicate cam acum un veac, despre perioada anilor săi de liceu, cînd liberalii erau în opoziţie şi nu se uniseră încă sub umbrela unui partid, spre a cuceri puterea politică (fireşte, liberalii de azi, oameni lipsiţi de aspiraţii, de patriotism şi de onestitate, nu au nicio legătură cu liberalii din vremea lui I.C. Brătianu, C.A. Rosetti şi M. Kogălniceanu, care au creat România modernă).
„Curentul liberal creştea şi cucerea tînăra generaţiune. Pe vremea aceea, în 1872-1874, liberalismul era ceea ce este astăzi socialismul, mai mult, era ceea ce se numeşte azi <bolşevism>. Liberalii [radicali] erau numiţi încă <roşii>… Aceşti <roşii> erau democraţii epocii. Erau prigoniţii, erau săracii, erau umilii… Aceşti nedreptăţiţi de soartă şi de Vodă erau simpaticii-persecutaţi, pe care întotdeauna masele i-au îmbrăţişat.
Tineretul generos şi plin de aspiraţiuni neînţelese dar fireşti era cu faţa către aceşti <roşii>, de la care aştepta oarecari minuni nedesluşite: vecinica goană după un ideal pierdut în ascunzişurile viitorului…
… Treceam pe stradă, în tovărăşia unui coleg, cînd, iată că ne încrucişează un bărbat de statură de mijloc, cu părul şi barba creţe şi cărunte. O figură caldă, deschisă şi atrăgătoare, un ochi care zîmbea şi intra în suflete. Colegul meu îmi spune: <Uite ăsta e Brătianu!>.
Am rămas cu chipul lui în cap şi n-am ezitat: eram liberal! Cu cîtă uşurinţă se dau conştiinţele tinere! Din ziua aceea, am devenit şi eu militant (?) liberal, în rîndurile colegilor mei liceeni.“
de Dan Rosca
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
