Vine o vreme când se cere un inventar al sufletului: ce amintiri minunate ai adunat, ce ganduri rele ai aruncat și in final cu ce ai mai rămas…
Realizezi in sfarsit ca cele mai importante lucruri în viaţă nu sunt lucruri, sunt oameni! Stiai deja, dar parca uneori uiti. Este bine sa ti se reaminteasca.
Sunt visuri, momente si povești de viață pe care le-ai lăsat undeva depart, in urmă, altele parcă-ți sunt lipite de suflet.
Te gandesti cate moduri ciudate are viata de a-ţi scoate în cale oamenii potriviţi exact atunci când ai nevoie de ei.
Cei la care nu poţi renunţa, chiar dacă ei aduc în sufletul tau doar lacrimi, tristete si durere, sunt aruncati afara, tot de ea, viata ta.
Nu avem multi prieteni, dar dacă îi alegem cu grijă, ne vor însoți până la sfârșit!
Aduni bucurii multe și speri că durerile vor dispărea. Degeaba!! Durerile nu dispar niciodată.
Sălășluiesc adânc în sufletul nostru.
Totuși, Nimic nu e ce pare a fi. Privește nu doar cu ochii ci şi cu sufletul!
Viața, poate, uneori, nu iți oferă cele mai frumoase povești. Poate sunt momente când te simți singur și trist, abandonat la o răscruce de drumuri. Realizezi apoi că acolo trebuie sa fii.
Puține sunt momentele în care viata alege să-ți devină prietenia. Cu toate astea, ea nu te abandonează! Iți trimite mereu o prietenă care să te țină de mână când ai mai mare nevoie: Înțelepciunea! Pe care ai reușit s-o dobândești sau…nu.
Cam asa este viața asta.. Și gri, și roz, te urcă, dar te și doboară.
Acum, dacă inventarul este gata, te rog să te ridici și să iți arăți fața!
de Roxana Dobrescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
