8 C
București
luni, octombrie 18, 2021

Constantin Nica: Ce ar face un om care se iubește?

Sunt momente în viața fiecăruia în care ne dăm un pas înapoi înlăuntrul nostru și astfel ajungem într-un stadiu de introspecție care uneori poate fi covârșitoare. Poate fi un proces dureros, ies la iveală scheleți din negura amintirilor, întrebări referitoare la identitatea noastră, ne putem împiedica de „Cine sunt eu?” și se întrevede o criză de identitate. Pot apărea frustrările unei vieți neîmplinite. Întrebările retorice se pot înnăspri atingând viteze asurzitoare:

Am făcut ce am vrut noi, sau au luat alții deciziile importante pentru noi?

Suntem în relația/căsnicia actuală din iubire și respect reciproc, sau înjugați de puterea obișnuinței?

Ne iubim slujba, mergem de drag la serviciu,  sau singura motivație este salariul?

Îmi „trăiesc” viața, știu ce înseamnă asta de fapt pentru mine, sau cumva mă trăiește viața pe mine?

Ce facem pentru ceilalți, pentru comunitate, cum ne aducem aportul în societate?

Dacă mâine murim, ce neîmpliniri am, ce am lăsat nespus sau nefăcut?

Și se așează întrebare peste întrebare, răspuns compromis peste răspuns compromis, formând o estacadă a frustrărilor și regretelor; culminând în culpabilizarea celorlalți , începând de la părinți și terminând cu partenerul de viață, sau chiar copii.

Ptiu, drace, ne-a trecut glonțul pe la ureche!

Era să ne asumăm identitatea și viața, să fim maturi în gândire și simțire, să ne integrăm atât alegerile cât și compromisurile făcute de-a lungul vieții. Ori nu știm că și alegerile alegerile subconștiente sau inconștiente tot nouă de aparțin? Dar gata, am scăpat. Apare resemnarea, dulcele tărâm al făgăduinței unei vieți banale aflat sub cupola zonei de confort. “Așa a vrut Dumnezeu”, “Ăsta mi-e ulciorul”

Totuși,  parcă încolțește ideea că poate avem măcar o vină minusculă pentru cine și unde suntem acum. “Hmm, pleacă de aici satană!” Hai, totuși, să vedem, să mergem în trecut: Ah, da! Ne-au plăcut scurtăturile, o autoamăgire mică azi, una mâine, mai o alegere greșită, mai o ureche plecată ici colo…au escaladat, iar astea toate ne-au adus la momentul 0. Introspecția

Nu suntem victime ale alegerilor pe care le-am făcut în trecut, nu ne punem cenușă în cap. Au fost cele mai bune alegeri pe care le puteam lua atunci, cu informațiile pe care le aveam atunci la dispoziție, cu ce capacitate de decizie și înțelegere  aveam, în acel cumul de circumstanțe. Integrăm trecutul, îl alchimizăm, ni-l asumăm.

Ce ar face un om care se iubește? Și-ar îmbrățișa viața.

Constantin Nica

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.