„Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi.”
Războiul dintotdeauna a avut urmări nefaste. A lăsat copii fără părinți, părinți fără copii și soții fără soț. A schilodit, a mutilat și a eviscerat. Câteodată carne, alteori trăiri, emoții și planuri de viitor sau relații. A rănit și a ucis. Uneori indivizi, alteori familii, patrii sau speranțe.
Dar a și unit. Camaraderia din tranșee nu se compară cu nicio altă camaraderie. Nimic nu aduce oameni laolaltă precum iminența mutual resimțită a morții, apartenența ideologică sau adversitatea. Am văzut asta în grupuri terapeutice de lucru, în care participanții se războiesc cu fantomele trecutului, cu traume și abuzuri, cu dolii netrăite, plânsuri neplânse și lacrimi nelăcrimate.
Suntem de ceva timp în război, însă unul subversiv, al identității. Iar frontul era reprezentat de repere și valori, apartenențe de gen și asumări. De așteptări, năzuințe false, negări, reprimări și refulări. Plictis existențial, hedonsim, efeminare, masculinizare, misandrie, misoginism și machism. Dar erau și victorii: integrare, stocisim, „antifragilitate”, hormeză, a învăța să stai cu senzația sau cu emoția aia neplăcută (de care adesea fugeai și îți găseai refugiul în compulsii).
Sper să nu escaladeze mai mult decât este cazul situația din Ucraina și să se stingă acolo, azi, acum. Dar sper să învățăm și lecția adusă de iminența războiului: ce contează cu adevărat? Te ajută, dacă vin rușii, apartamentul ăla din zona aceea rezidențială mai acătării cu mobilă de la mobexpert? Țin mai de cald hainele de firmă dacă taie rusul gazul? Te duce mai departe și mai rapid mașina aia pe care o admiră invidios vecinii, dacă nu poți părăsi țara?
Nu, singurul refugiu veritabil este cel din noi înșine.
Constantin Nica
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
