8 C
București
luni, octombrie 18, 2021

Cooperare sau conflict în Asia de Sud-Est?

Problemele de securitate au o importanță foarte mare atunci când se iau în considerare efectele dăunătoare pe care le conține în mod intrinsec conflictul armat vizat asupra relațiilor economice globale.

Relația dintre comerț și conflictele dintre statele din Asia de Sud-Est este tot mai des invocată în spațiul public din cauza proeminenței acestei regiuni.

Putem spune că Asia de Sud-Est a devenit mai stabilă și mai puțin predispusă la conflicte ca urmare a creșterii relațiilor comerciale dintre statele care au avut un istoric zbuciumat marcat de interacțiunii tensionate și longevive.

Națiunile din Asia de Sud-Est nu vor să fie obligate să aleagă între China și Statele Unite

Nivelul conflictelor dintre două state afectează nivelul comerțului dintre ele. Acest lucru se întâmplă din cauza implicațiilor pe care le au asupra politicii din regiune.

Pentru a atenua tensiunile din regiune și a descuraja viitoarele conflicte armate, ar trebui să se ajungă pe fond la un acord comercial în Asia de Sud-Est care ar  face ca implicarea într-un conflict armat să fie prea costisitoare pentru ca actorii raționali(statele) să urmărească acest scop.

În ce măsură interdependența economică și comercială ar intensifica sau ar descuraja conflictele militare din Asia de Sud?

Sunt diverse puncte de vedere asupra acestei relații economice – securitate ce par să se alinieze  dihotomiei liberalism-realism din teoria relațiilor internaționale.

Liberalii sunt de părere că interdependența economică scade perspectiva conflictului armat, deoarece valoarea tranzacțiilor ar depăși orice beneficii care ar putea rezulta din agresiune.

De partea cealaltă realiștii susțin că interdependența ridicată ar crește de fapt probabilitatea unui război. Într-un sistem internațional anarhic, așa cum realiștii percep lucrurile, statele se tem continuu pentru securitatea lor.

Prin urmare, interdependența dintre două state le-ar putea face să pară vulnerabile și le oferă statelor un stimulent pentru a intra în război, deoarece acestea trebuie să se asigure că au acces permanent la materialele și bunurile de care au nevoie.

Kenneth Waltz, unul dintre cei mai importanți teoreticieni realiști este de părere că „interdependența strânsă apropie contactul și ridică perspectivele unui conflict ocazional” (Waltz 1979, 138).

În linii mari, națiunile din Asia de Sud-Est nu vor să fie obligate să aleagă între China și Statele Unite.

Logica acestui lucru este simplă – relațiile bune cu fiecare mare putere oferă beneficii unice, iar cei din Asia de Sud-Est ar prefera să se bucure de aceste beneficii fără riscuri sau costuri.

Cu toate acestea, o privire  mai atentă asupra  dinamicii din Asia de Sud-Est, sugerează o imagine mai complexă, iar pentru SUA poate fi chiar îngrijorătoare

Această regiune s-a confruntat de mult cu anxietățile în creștere ale Chinei. Abordarea agresivă și ambițioasă a lui Xi Jinping față de relațiile externe – mai ales când vine vorba de vecinii Chinei, a transmis fiori în toată regiunea.

Pentru mulți din Asia de Sud-Est, China poate părea tentantă, dar în același timp vine la pachet și cu bătăi de cap. Astfel, s-ar putea îmbogăți, dar ar putea sa plătească cu ceea ce ei iubesc cel mai mult.

Există o atracție incontestabilă pentru unele aspecte ale abordării Chinei față de Asia de Sud-Est, în special în domeniul economic care par să fie adaptate pentru a răspunde apetitului acestor state pentru capital, infrastructură și comerț.

Fiecare stat în parte urmărește o strategie complexă care include un amestec de patru abordări  diferite

Cu toate acestea, există, de asemenea, temeri din ce în ce mai mari legate de faptul că astfel de investiții vor fi însoțite de coerciții geopolitice semnificative, în special în ceea ce privește problemele legate de revendicările maritime și teritoriale ale Chinei.

În același timp, statele din Asia de Sud-Est au devenit mai preocupate de durabilitatea puterii americane în regiune.

Aceste îngrijorări ar fi putut rezulta și din decizia administrației Trump de a se retrage din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), care a fost în general văzut ca un mecanism crucial pentru a se asigura că Statele Unite rămân angajate în regiune.

Fără TPP, mulți au văzut Statele Unite ca fiind nelegate de Asia de Sud-Est. Din cauza concurenței geopolitice dintre cele două mari puteri, SUA si China, statele sunt îngrijorate cu motive întemeiate – că economiile orientate spre export din Asia de Sud-Est vor fi grav afectate de o dispută comercială între cele două mari puteri.

Mai exact, ei se tem că o concurență explicită între Washington și Beijing îi va pune în cele mai incomode situații: să fie obligați să ia parte.

Acest lucru contribuie la nesiguranțele existente cu privire la viitor și îi determină pe liderii lor să folosească un amestec complex de strategii diferite pentru a aborda această dilemă.

Drept consecință fiecare stat în parte urmărește o strategie complexă care include un amestec de patru abordări  diferite ca răspuns la această incertitudine: alinierea cu China, o balansare alături de SUA, o balansare intra-regională și o echilibrare internă.

Modul în care fiecare stat abordează aceste strategii depinde în mare măsură de cazurile specifice: registrul critic al relației lor economice cu China și a relației lor de securitate cu Statele Unite, indiferent dacă există dispute teritoriale sau maritime cu China și (în unele cazuri) forța și capacitatea lor de a guverna.

Ar fi o greșeală să credem că aceste abordări se exclud reciproc, deși pot părea la început fără legătura între ele. Realitatea este că majoritatea statelor din Asia de Sud-Est au folosit simultan un mix în abordările lor de politică externă.

O problemă pe care SUA ar trebui să o ia în serios

Este constatat faptul că cei mai mulți evită să se alinieze în mod explicit fie la Beijing, fie la Washington – preferând  să se îndrepte într-o direcție sau alta, în funcție de nevoile geopolitice ale momentului.

Aceasta este o problemă pe care SUA ar trebui să o ia în serios. Implicațiile direcției geopolitice din Asia de Sud-Est sunt enorme. Statele care fac parte din Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) reprezintă o populație colectivă de peste 625 de milioane și o economie de 2,4 trilioane de dolari.

În mod colectiv, națiunile ASEAN sunt al treilea cel mai mare partener comercial din Asia (după China și Japonia) și cea mai mare destinație a investițiilor SUA în Asia.

În mod critic pentru Statele Unite, în ciuda tuturor preocupărilor și dezamăgirilor, aceasta rămâne o voce critică în Asia de Sud-Est.

Majoritatea țărilor din regiune ar prefera în continuare să lucreze cu Washingtonul decât cu Beijingul și continuă să vadă Statele Unite ca un echilibru necesar (deși probabil insuficient) împotriva unei Chinae în creștere.

Statele Unite sunt la doar câteva ajustări politice distanță de a recâștiga încrederea în regiune și de a-și revitaliza strategia pentru Asia de Sud-Est.

Esențial pentru această strategie trebuie să fie un mesaj clar, potrivit căruia Asia de Sud-Est nu va fi folosită ca pion în competiția geopolitică mai largă dintre China și Statele Unite.

Pentru o mare parte din istoria postbelică, Asia de Sud-Est a fost privită de Washington prin prisma priorităților geopolitice mai largi ale Americii: Războiul Rece, Războiul împotriva terorismului și acum concurența cu China.

O strategie coerentă pentru Asia va fi cheia angajamentului lui Biden

Cu toate acestea, regiunea are o valoare geopolitică în sine, iar Statele Unite vor avea mai mult succes dacă se vor apropia de Asia de Sud-Est pe propriile merite în afara altor considerații geopolitice.

O strategie coerentă pentru Asia va fi cheia angajamentului lui Biden de a reconstrui influența globală a SUA.

Din punct de vedere teoretic atunci cand o putere care se angrenează într-o competiție hegemonică nu este încă capabilă să monopolizeze regiunea din care face parte, se va strădui să limiteze în primul rând capacitatea de acțiune a altei mari puteri în regiune.

Pentru a atinge acest obiectiv, cel mai probabil va adopta o strategie de tipul “caroots and sticks” prin recompensarea unor vecini și pedepsirea altora.

În funcție de disponibilitatea lor de a-și armoniza interesele cu ea și păstrarea unei distanțe prudente față de puterea externă.

Beijingul este de mult timp în căutarea asistenței din partea vecinilor ei pentru a îndepărta o mare putere rivală, deseori oferind recompense în acest scop.

Autor: Petru Marius Sabou

Petru Marius Sabou este un analist de politică externă și geopolitică. Activitatea sa insumează o serie de interese științifice care tratează variate subiecte de interes geostrategic și analiză de intelligence.

Un articol similar se găseste Aici.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.