Cineva prezintă primul televizor românesc, montat la Electronica cu începere din 1961. Era o licență franceză. Începuse valul doi al industrializării României, cu multe licențe din Occident, în special din Franța și din Germania. Primul val a fost cel care a durat mai bine de un deceniu, după intrarea sovieticilor în România. Cele două valuri au coexistat până în 1989, după care a urmat dezindustrializarea catastrofală!
Și un tefelist întreabă, pe jumătate mirat, pe jumătate indignat: ”Cum, până în 1961 nu aveam televizoare în România?!” Aveam. Prima emisiune comercială a avut loc pe 31 decembrie 1956. Receptoarele erau importate din URSS. A, că prima transmisie experimentală de televiziune a avut loc prin 1938 sau 1939, e o altă poveste. Erau tehnologii imature, și oricum nu avea viitor, în condițiile războiului care venea, și a stării economice a societății românești. Așa, anecdotic: mulți piloți care au apărat Bucureștiul și Ploieștiul zburând pe Iar 80/81 au murit pentru că avioanele lor nu erau echipate cu radiocomunicații. Colegii nu le puteau transmite când aveau un adversar agățat de ”coada” lui! Me 109 avea, veneau echipate complet din Germania. Am fi putut produce o stație de radiocomunicații pentru Iar 80, în condițiile în care avea o licență de la Philips? Greu de spus. Așa că asta cu întârzierea televiziunii comerciale e ultima noastră grijă. Mai bine am fi mulțumiți pentru că am fost pionieri în materie de calculatoare, odată cu nevoia creată de reactorul nuclear experimental de la Măgurele.
De ce mi-e totuși frică? Pentru că avem o generație incapabilă să vadă dincolo prezentul cel mai imediat (da, știu, n-am găsit altă ”rimă”!), să integreze în procesul de analiză trecutul, evoluția valorilor, moravurilor, tehnologiilor, structurilor sociale, a instituțiilor politice și economice. Cică nu mai avem nevoie de cultură generală, ci doar de ”deprinderi”. Nimeni nu cere analize pe care puțini le pot face. Dar un minim de curiozitate și de bun simț în judecarea unor situații de viață nu strică nimănui. Ăsta este punctul slab al cetățeanului, peste tot în lume, și poarta deschisă manipulării lui, într-un fel sau altul.
Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
