Se intampla rar in mass media romanesca sa descoperi articole de profunzime, consistente in idei, tendinte si analiza multisectoriala.
In eseul lui Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, am regasit expertiza de calitate si anvergura analitica pe care rareori o mai poti observa in spatiul public, definit prin postari tip Tik Tok si teme de dezbatere importante tratate pompieristic sau in cheie electorala.
Totusi, ideile aparute in acest eseu ne ofera un indiciu despre complexitatea actiunii comune intr-o tara grabita sa bifeze mimetic realizari produse de actiunea omului, nu neaparat de proiecte gandite de oameni.
Interventia statului in economie este un subiect amplu si dificil de cuantificat liniar, data fiind imprevizibilitatea evolutiei economice.
Insa, pornind de aici, am realizat cat de instabila in efecte si riscanta in consecinte poate fi tergiversarea, or evitarea unor solutii de echilibrare a unor procese economice in care statul este participant activ.
Spre exemplu, sistemul national de pensii, in care daca nu evitam capcana dezbaterii de forma, ne afundam in iluzia unei rezolvari miraculoase.
Se stie ca din 2028 urmeaza o perioada lunga cu retrageri naturale din activitate a milioane de angajati nascuti in anii cu spor urias de natalitate.
Datele sunt certe, perspectiva este negativa, indiferent cate asigurari apar.
Esenta problemei nu este statutul diferit al unor categorii speciale de pensionari, ci modalitatea prin care statul respecta obligatiile de plata si egalitatea de tratament fata de cei vizati.
O explozie de pensionari necesita un flux major de fonduri financiare in bugetul national.
Acesti bani vin din schemele de colectare a veniturilor publice care se diminueaza proportional cu reducerea numarului de angajati.
Din acest motiv este nevoie de reformarea sistemului de pensii de stat care devine nesustenabil cu trecerea timpului.
Complementar, si acest lucru este de neinteles pentru oricine traieste intr-un stat de drept, este inventarea unor justificari favorabile pentru anumiti beneficiari.
Cu cat se prelungeste discrepanta intre o minoritate tot mai numeroasa care nu contribuie deloc sau intr-o mica masura, cu atat se incalca mai apasat principiul contributivitatii.
Astazi avem cateva sute de mii de beneficiari care au criterii si conditii speciale de pensionare.
Ei sunt in totalitate sau in parte integrati in efortul financiar al statului.
Asadar, responsabilitatea pentru viitor a oricarui guvern este sa revina la echilibru si tratament egal.
Degeaba vom evita transarea problemei acum. Ea va fi infinit mai grava peste 5 ani.
Cei care astazi se preocupa de pastrarea modelului diferentiat de calculare a pensiilor publice, fie nu vor mai fi fizic in functie, fie vor beneficia si ei de acest model care premiaza angajati ai statului exceptati de la principiul universal al contributiei proportionale in timpul vietii active.
Revenind la interventia statului in economie, iata cum o decizie gresita in trecut, prin care unii au primit un regim special, ajunge sa fie decontata in cele din urma tot de stat.
Singura necunoscuta este cine va „plati” la scadenta? Guvernantii sau milioanele de pensionari obisnuiti care nu beneficiaza de un regim special pentru calcularea drepturilor lor banesti.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
