Exista o confuzie terminologica masiva in societate. In loc sa fie invers, terminologia determina realitati si perceptii larg raspandite. Si nu, nu poti acuza sosocii, pe Oleniuc sau grupele educate sumar de atmosfera de haos conceptual. Nu diletantii produc si intretin orori terminologice. Protipendada intelectuala anticomunista o face.
Revolutia a fost o explozie progresista. Incremenirea in proiect a lui Ceausescu si mistica identitara din care elementul religios nu a disparut, doar a suferit unele ajustari perfect utile pentru resurgenta lui ulterioara, iata desenul conservator din care actuala extrema dreapta doar a extras chirurgical termenul de „comunist” pentru a reasambla optiunea ideologica ideala. Operatia a reusit, mai ramanea mitul fondator, imposibil de sters. Revolutia, ca si proces politic, era necesar sa dispară inecata in dispret si batjocura. Trebuia o iluzie optica, o metoda de extirpare. Au gasit cum: „au facut-o altii”.
Deturnarea ei, atat politica dar mai ales imagistica a fost o contrarevolutie conservatoare. Recuperarea si refacerea vechiului establishement ceausist a mers perfect paralel cu naratiunea anticomunista lacrimogen patetica a neolegionarismului redescoperit (si, bineinteles, mut si perfect colaborationist in anii dictaturii).
Desi aparent in opozitie, cele doua parcursuri recuperative conservatoare au strivit intre ele generatiile care chiar au luptat si murit pe strazi. Nu ai cum sa uiti anii 90, nu exista nici macar o singura cale de a ridica o mana deasupra inundatiei ideologice produsa de doua suvoaie aparent contradictorii. Erai sufocat instantaneu. Nu exista nici o urma de optiune, cu capul plecat trebuia sa aderi la una dintre cele doua tabere care simulau pluralismul. Coplesiti ideologic, oamenii au fost foarte aproape de a pica definitiv inapoi.
Parcursul democratiei liberale a fost integral determinat de evolutiile exterioare, in Romania nu a existat. Aceasta nu este o pledoarie oarba in favoarea occidentului, dar pentru noi, in cazul nostru specific, a fost salvarea.
Scopul ambelor uragane a fost – si ramane – democradura. Care este un autoritarism fascist de aroma sudamericana, bazat pe intarirea privilegiilor, cu pretexte si simulacre democratice la nivel de discurs. Impletirea dublei restauratii a dus democradura la un nivel superior. In Romania a reusit sa combine simultan preceptele national-ceausismului – fals asociate stangii si ale restauratiei neolegionare – fals asociate dreptei. De fapt sunt acelasi lucru. Dar mistica terminologica e necesara in continuare pentru aparenta pluralista.
Antioccidentalismul este noul val al contrarevolutiei. In sfarsit, dusmanii democratiei au inteles sursele problemelor lor: vestul si decembrie 1989. Ideea enervant de staruitoare si agasanta ca oamenii aia n-au iesit si murit pentru obscurantism.
Desi abandonate langa Bellu, niste cadavre descompuse inca ne apară.
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
