Dată fiind diferența dintre elite și elitism, recunosc că nu mă las amețit de ambientul ultimului termen, pe care-l asociez dintru început cu îngâmfarea, deci cu un prost gust fără leac. Cu diferența asta în perspectivă, observ chiar și fără să vreau o realitate deplorabilă:
unii – ah, elitele, ce bine că există, ne mândrim cu ele!
aceiași – denigrează silitori elitele cu o sete imundă.
Avem acest talent unic de a ne desființa vârtos puținele repere (și nu mă refer la oameni). În aceste locuri e nevoie de măcar un sfert de secol pentru ca o valoare să fie recunoascută. La mijloc e un retard emoțional & cognitiv complex. Sunt câteva fire care, încurcate, leagă discernământul: criza de identitate, superstiția, gregaritatea, netrebnicia, complacerea în vulgaritate, ipocrizia etc.
Acestea fiind spuse, cine are ceva de făcut, să facă bine. Ce e bun, iese la lumină. Undeva între timiditatea retractilă și temeritatea nesocotită stă virtutea discretă a celui ce merge cu lumea fără să fie din ea.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
