-7 C
București
luni, februarie 10, 2025

DOCUMENTAR: 155 de ani de la moartea lui Abraham Lincoln, al 16-lea preşedinte american

La 9 aprilie 1865, generalul confederat Robert E. Lee s-a predat, fapt care a pus capăt Războiului Civil American, un război care a durat aproape patru ani şi în care au murit 600.000 de americani.

Doar la câteva zile distanţă, la 14 aprilie 1865, preşedintele Abraham Lincoln a fost împuşcat, în timp ce viziona un spectacol la Teatrul Ford din Washington, D.C., şi a murit a doua zi, la 15 aprilie 1865. Asasinul său era un simpatizant confederat, John Wilkes Booth, notează http://www..bbc.co.uk/.

Abraham Lincoln, al 16-lea preşedinte al Statelor Unite, s-a născut în apropiere de Hodgenville, Kentucky, la 12 februarie 1809. În decembrie 1816, familia s-a mutat în sud-vestul statului Indiana. În copilărie şi adolescenţă a muncit din greu alături de tatăl său, de aceea, educaţia primită în această perioadă a fost cu totul sporadică. Şi-a completat cunoştinţele prin studiu individual intens, fiind un autodidact complet, impresionând prin dorinţa avidă de cunoaştere. În martie 1830, familia s-a mutat din nou, de data aceasta în statul Illinois.

După puţin timp, Abraham Lincoln s-a mutat în orăşelul New Salem, unde, între 1831 şi 1837, şi-a câştigat existenţa ca tăietor de lemne, barcagiu, vânzător. A ocupat postul de diriginte de poştă, dar a continuat să muncească la o moară şi ca zilier. În aprilie 1832 s-a înrolat ca voluntar, apoi ca soldat în războiul Black Hawk, în care mai mulţi indieni au făcut o încercare de a revendica pământul pe care li-l luase guvernul. Lincoln a fost ales căpitan al voluntarilor din regiune, potrivit www.biography.com.

Şi-a început cariera politică în 1834, când a fost ales, în Adunarea Generală a statului Illinois, ca membru al Partidului Whig. A deţinut acest mandat până în 1842. În acelaşi timp, studia cu intensitate pentru a deveni avocat. În 1837, a fost admis în barou şi s-a mutat în Springfield, Illinois, începând să practice avocatura în cadrul firmei deţinute de John T. Stuart. În 1844, a devenit partenerul lui William Herndon. Deşi cei doi aveau stiluri diferite în abordarea avocaturii, de-a lungul timpului au dezvoltat o strânsă relaţie profesională şi personală. În tot acest timp, Abraham Lincoln şi-a creat o reputaţie de bun avocat, o fundaţie suficientă pentru o viitoare ascensiune politică.

În 1842, s-a căsătorit cu Mary Todd, alături de care a avut patru băieţi, dintre care doar primul născut, Robert Todd Lincoln, a ajuns la maturitate.

Abraham Lincoln a deţinut un mandat în Camera Reprezentanţilor, ca membru al Partidului Whig, în perioada 1847-1849. În timpul acestui mandat, Lincoln s-a declarat împotriva războiului mexicano-american şi l-a susţinut, în 1848, pe Zachary Taylor pentru funcţia de preşedinte. Criticile aduse războiului l-au făcut nepopular şi a decis să nu mai candideze pentru un nou mandat. Astfel, până în 1854, s-a retras din viaţa politică, consacrându-se din nou avocaturii.

Ca membru al legislaturii statului Illinois în 1834, Lincoln a sprijinit politica Whig privind infrastructura şi taxelor protecţioniste susţinute de guvern. Această înţelegere politică l-a determinat să îşi formuleze părerile timpurii despre sclavie, văzută nu atât ca o greşeală morală, ci ca un impediment în dezvoltarea economică, potrivit https://www.battlefields.org/.

În 1854, Congresul a adoptat Actul Kansas-Nebraska, care a abrogat Compromisul din Missouri, ce permitea statelor şi teritoriilor individuale să decidă singure în privinţa sclaviei. Legea a provocat o opoziţie violentă în Kansas şi Illinois şi a dat naştere Partidului Republican. În aceste împrejurări, Abraham Lincoln a revenit pe scena politică şi a susţinut o serie de discursuri, în care protesta la adresa legii respective. În 1856, Lincolon s-a alăturat Partidului Republican.

În mai 1860, Convenţia Naţională republicană l-a nominalizat pe Lincoln drept candidat pentru alegerile prezidenţiale, conform www.biography.com. La 6 noiembrie 1860, Abraham Lincoln a câştigat alegerile prezidenţiale fără sprijinul unui singur stat din sud. Problema secesiunii, care începuse de prin anii 1830, a luat un ton nou şi serios. Războiul civil nu a fost provocat în totalitate de alegerea lui Lincoln în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, dar alegerile prezidenţiale au fost unul dintre motivele principale pentru care războiul a izbucnit în anul următor.

Alegerea lui Abraham Lincoln, care a devenit al 16-lea preşedinte al Statelor Unite, a determinat statele sudice să ia în considerare faptul că un preşedinte republican nu le va respecta drepturile sau proprietatea, astfel încât au declanşat secesiunea. Procesul a început la 20 decembrie 1860, când Carolina de Sud s-a desprins de restul Statelor Unite, urmată în ianuarie-februarie 1861 de Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana, Texas. Acestea şi-au format propriul guvern, intitulându-se Statele Confederate ale Americii.

Abraham Lincoln şi-a preluat mandatul de preşedinte al Statelor Unite la 4 martie 1861. Însă, după nici şase săptămâni, la 12 aprilie 1861, a început războiul civil, când forţele confederate au deschis focul asupra trupelor Statelor Unite la Fort Sumter. Lincoln i-a forţat pe confederaţi cu decizia sa de a aproviziona fortul, care a devenit brusc un avanpost în interiorul unei naţiuni ostile. Marina sudică a întors convoiul de aprovizionare şi a aplicat prima lovitură asupra Fortului Sumter, forţând apărătorii federali să se predea după o luptă de 34 de ore.

Decizia lui Lincoln de a lupta, mai degrabă, decât de a lăsa statele din sud să se separe nu s-a bazat în totalitate pe sentimentele sale faţă de sclavie. A considerat că era datoria lui sacră, în calitate de preşedinte al Statelor Unite, să păstreze Uniunea cu orice preţ, notează https://www.battlefields.org/.

La 22 septembrie 1862, preşedintele american a pus în circulaţie proclamaţia preliminară de desfiinţare a sclaviei, care promitea libertatea sclavilor din orice stat confederat, care nu se întorcea în Uniune în anul respectiv. Când Sudul l-a ignorat, a emis la 1 ianuarie 1863, după victoria Uniunii în Bătălia de Antietam, Proclamaţia de emancipare, care s-a bazat legal pe dreptul preşedintelui de a confisca proprietatea celor aflaţi în rebeliune împotriva statului, a eliberat sclavi doar în statele sudice, unde forţele lui Lincoln nu aveau niciun control. Cu toate acestea, a schimbat direcţia generală a războiului, ducând – din punctul de vedere al Nordului – o luptă atât pentru păstrarea Uniunii, cât şi pentru a pune capăt sclaviei.

În 1864, Lincoln a candidat din nou pentru un mandat de preşedinte. După ani de război, s-a temut că nu va câştiga. Abia în ultimele luni ale campaniei, eforturile generalului Ulysses S. Grant, aflat la comanda tuturor armatelor Uniunii, au început să dea roade. Un şir de victorii importante a contribuit semnificativ la realegerea sa. La 1 februarie 1865, Congresul a aprobat amendamentul la Constituţie, care prevedea că sclavia sau servitutea involuntară nu pot exista în Statele Unite. În cel de-al doilea discurs de inaugurare, la 4 martie 1865, a spus că unul dintre obiectivele sale a fost „pacea durabilă între noi”. Războiul s-a încheiat o lună mai târziu.

Administraţia Lincoln a făcut mai mult decât să gestioneze Războiul Civil, deşi ecourile sale pot fi resimţite într-o serie de politici. Legea Veniturilor din 1862 a instituit primul impozit pe venit al populaţiei Statelor Unite, în mare parte pentru a plăti costurile războiului total. Actul Morrill din 1862 a stabilit baza sistemului universitar de stat, în timp ce Legea Homestead, adoptată tot în 1862, a încurajat aşezarea coloniştilor, oferindu-le 160 acri de pământ liber. De asemenea, Lincoln a creat Departamentul Agriculturii şi a instituit oficial Ziua Recunoştinţei.

AGERPRES

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie