11.3 C
București
vineri, martie 29, 2024

Drag de muncă…

Atunci când apare pe piața locală un nou jucător, deja de încredere, întrucât nu este la prima încercare, dimpotrivă – se dezvoltă și creează 120 locuri de muncă dintr-un foc, ai crede că se va profita de această oportunitate și 120 de persoane își vor grăbi intrarea în această multinațională, premiată ca fiind ani la rând angajator de top (inclusiv prin prisma condițiilor de muncă oferite)…

Dar lucrurile nu stau deloc așaaa… Aplicarea și prezentarea la interviurile confirmate nu se materializează. Automat, ai fi tentat să crezi că oamenii au de muncă deja și sunt mulțumiți de beneficii, nu-și doresc altceva, nici măcar să avanseze aplicând pe un post superior.

Și totuși, când apelezi la insitituțiile de stat care dețin evidența persoanelor fără surse de venit, apare neconcordanța cu percepția de mai sus. Astfel angajatorii ajung să ia în calcul importul de resurse umane, în timp ce ai noștri concetățeni aleg să nu se obosească prea mult, dacă încă nu se moare de foame…

Unde mai adaugi că unii dintre cei care chiar ajung la interviu sunt dezamăgiți când se lămuresc ce îndatoriri presupune funcția pentru care au optat, întrucât așteptările lor implicau efort mai mic și salariu mai mare.

Oameni buni, încotro?!?… Ce exemplu dăm generațiilor mai tinere??? Fericirea nu o găsim nici la asistență socială, nici la jocuri de noroc, nici la farmacie, nici la birt, nici în tehnologia avansată, nici la cumpărături, nici în substanțe care dau dependență…Fericirea vine mână-n mână cu scopul în viață – de ce te trezești dimineața ? Ce te face să zâmbești ? Ți-ai ajutat colegul/colega după program pentru că știai ca i-ar fi fost greu ? Când deja ești mulțumit pentru că ai făcut mai mult decât ar fi trebuit – nu mai contează dacă observă cineva efortul tău…și orice vine în plus – e bine venit.

Încă am colegi care sunt surprinși de volumul de muncă și responsabilitatea sarcinilor din fișa postului, care se adaptează cu dificultate, care nu reușesc să iși asume angajamentul luat și care ajung la muncă la ore neconforme cu programul anunțat și nu par a fi afectați de acțiunile lor, deși primesc feedback realist și direct în scopul de a conștientiza importanța faptelor lor.

Simt nevoia să cinstesc prezența celorlalți colegi, care cu punctualitate iși depășesc atribuțiunile doar pentru că observă că performanța nu vine fără efort și implicare 200%, și pentru că le pasă de aproapele lor, pentru că se motivează reciproc, pentru că vor și pot. Respect și prețuire!

Să-i menționez și pe cei care nu mai răspund la telefon deși ți-au dat un răspuns afirmativ ferm ??

Și dacă adaugi calitatea lor de părinți la un asemenea comportament…pici instantaneu pe gânduri :))

Mergem însă înainte, fiecare cu conștiința sa 😉

Cristina Papazian

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie