8 C
București
duminică, noiembrie 3, 2024

E o icoană, chiar dacă nu pare

E o icoană, chiar dacă nu pare. E vorba de imaginea pictată a versetului din Matei, 14/30-31. Iisus mergea pe apă, Petru îl vede și vrea să vină spre el. Urmând chemării, Petru face câțiva pași, dar se sperie și începe să se scufunde. Iisus îi întinde mâna și îl salvează, spunându-i: ”puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit (ἐδίστασας)?”. E icoana acestei întrebări, a acestui verb – διστάζω = a (se) îndoi, a ezita.

E ușor de recunoscut, făcând etimologia, acel δισ/dis – de|dublarea. Starea, născută din frică, de e pune pauză credinței. Aici, teama e generată de vântul care se întețește.

E sf. Gheorghe, sfânt în ale cărui reprezentări putem vedea ”vântul care se întețește” sub forma unei arătări teriomorfice. Aspirația de a stăpâni puterile haotice ale naturii (interioare și exterioare) e împlinită de credință.

Încă nu știu ce e credința, dar nu știu cum se face că de fiecare dată când sunt în pragul înțelegerii a ceva importantisim mi se cere s-o am la mine. Mi-o doresc și mie, v-o doresc și vouă.

Mario Barangea

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie