Nu pricep politica italiana, e notoriu ca probabil nici ei, dar analizele care rânjesc satisfacute mimand ingrijorarea că esecul politicilor de (centru) stanga aduc valuri de far-right in Europa sunt superbe. Ele induc un fals teribil dar suficient de vag incat sa fie repetat la infinit si concasat in creiere.
In primul rand, economic speaking, neoliberalismul a adus far-right in Europa, nicidecum stanga. Filozofia lui „esti sarac pentru ca esti prost si meriti”. Ranforsarea contemporana a „mâinii invizible” a lui Adam Smith, a imbogatirii neingradite a maistrului care sigur sigurisim se va revarsa si peste calfe (citat exact). Desi incredibil de rudimentara si doldora de certitudini din stomac, teoria lui Smith s-a aplicat in secolul 21 practic mot-a-mot si a colapsat in real life prapastia dintre stări. Unde e centrul-stanga aici? Nicaieri, evident.
Apoi ideologic. Dupa WW2 crestin democratia este forța emergenta care reconstruieste Europa, ea pune bazele clasorului de drepturi ale minoritatilor, ale dreptului international bazat pe liberalism in detrimentul realismului pe care le contesta extrema dreapta acum, ea inlocuieste suveranismul care colapsase in razboi. Ascensiunea stangii se petrece undeva dupa anii 60 pe fondul degradarii masive a discrepantelor capitaliste, de fapt stanga salveaza capitalismul in Europa (cu exceptia UK), ideologic il umanizeaza.
Urmeaza revolutia conservatoare – sfarsitul anilor 70. Cu diverse forme – reaganismul, thatcherismul dar si revolutia islamica din Iran care este un mix foarte special indreptat impotriva liberalismului social combinat cu capitalismul de cumetrie. Cifrele macro ale conservatorilor par bune dar hăul dintre bogati si saraci devine abisal. Mana invizibila esueaza din nou sa salveze calfele, pentru ca in realitate nici macar nu si-a propus vreodata. Adam Smith vorbea in lozinci. Democratizarea pe bune incepe in anii 90.
Si se sfarseste in 2008. Cand erupe evidenta ca politicile de stanga au fost praf in ochii fraierilor. Criza relevă ipocrizia politicului, indiferent de denominatia sub care se ascunde. Nu fusese vorba nicio clipa de politici de stanga – justitie sociala, echilibru, balans social, etc. Imbunatatirea vietii in occident a fost pe principiul o suta tie, una, doua, trei, patru sute mie. Iar de data asta distanta de la cer la pamant a devenit vizibila, pentru ca neoliberalismul care a devenit omniprezent a incurajat ca nicoodata exhibarea bogatiei ca parametru al succesului intr-un ritm coplesitor. Nu imigratia si alte marote stupide si ocazionale ale unor neonazi insignifianti au produs noua frustrare sociala majora, ci traiul zi de zi cu nasul in vitrina luxului fara limite ale noului val de profitori.
Ca sa nu dam vina pe reintoarcerea capitalismul de acumulare, temele far-right au aparut la fix cu vinovatii recurenti de vitrina. Si, bineinteles pe o asa zisa stanga de la care s-a reperat ca target ideologic o aberatie artificiala de anii 60 numita neomarxism. Asa a mutat Neoliberalismul decisiv atentia de la cauzele profund de dreapta ale conflictului actual, prin practica obisnuita: ardem vrajitoare cu suportul tembelilor fanatizati ai extremei drepte.
Luati-i cu paine acum. Votati pentru teorii ale puritatii rasiale si alte fantezii de secol 19 ca sigur o sa va protejeze de lacomia corporatiilor si de noroiul tasnit de sub yacht la semafor. E ok, sunteti bine.
Unde e stanga aici? Nicaieri, evident.
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
