8 C
București
luni, octombrie 18, 2021

E prima oara cand…

Vazut Colectiv. E bun. Probabil cel mai bun produs cinematografic romanesc all time. Si nu, nu ma intereseaza automatismele piaristice sau ideologice, worldwide Tolontan si Voiculescu or sa conteze la fel de putin. E bun dintr-o perspectiva mult mai primară.

Oricat de paradoxal pare, avand in vedere subiectul, e prima oara cand nu mai vindem cinematografic mizerabilism. Trecand peste antipatiile noastre interne, e prima oara cand in exterior razbate (prin film) o societate care nu se mai defineste prin televizorul cărat cu patura, dormitul in ruine, sau vanzarea sexului ca-n suburbiile post-apocaliptice ex-sovietice. Adica prin temele care au facut mari regizorii multi-premiati ai abjectului.

E prima oara cand suntem incaltati, folosim computere, probabil si furculite la masa. In acest film despre dezinfectanti ucigasi, oamenii obisnuiti par ca folosesc sapunul si periuta de dinti.

Pentru produsul romanesc de export numit film, asta e ceva complet nou!

E prima oara cand subiectul nu mai e de un absurd marginal si irelevant, facut exclusiv de dragul șocului pseudo-artistic de festival. E prima oara cand parem ca avem o atitudine si un grad de abstractizare apropiat mileniului in care traim, prima oară cand iesim din atemporalul congelat si rocambulesc construit cu migală de cinematografia noastra.

Cum, o sa spuneti, cand filmul exact depicteaza o realitate mai groteasca si criminala prin anvergura decat orice artisticărie de pana acum? Da. Dar mai arata si ca societatea romaneasca nu e o masa amorfa confundabila cu tribalismul politic. Ca nu suntem toti scatofagi neolitici nevrotici si analfabeti, traitori doar in emotii primare papa-caca, zacand in dezinteres si zoaie, striviti de inevitabil si de comandamente nedeslușibile. Asa cum ne-a reflectat exclusiv si obsedant filmul romanesc.

Pana si sunetul editat civilizat transmite intr-un mod subtil asta.

Mi-e indiferent ca Tolontan (de care poate sa-mi placa sau nu) e piesa principala a reprezentarii grijilor mele de orasean decent si aproape european trait in mileniul 3. Spectatorul extern n-are grilele noastre interpretative. El vede altceva.

Pentru ca filmul este o fresca civilizationala a unei societati pe care privitorul o interpreteaza inconstient aproape arheologic. Fiecare detaliu are o semnificatie simbolica, raspunde la niste clisee civilizationale care plaseaza o societate, o tara, in timp si spatiu.

Pentru prima data dupa mult timp nu-mi mai e rusine cu asta. Cred ca ultimele imagini plecate de aici de care nu mi-a fost rusine au fost in decembrie 1989. Cand, tot asa, am rasturnat premiza universala in care ne-a inghesuit ca pe vite politicul si din care s-au hranit urmatorii 30 de ani cinematograferii: ca suntem o specie condamnata la extintie de pre-homo sapiens.

Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.