E puțină gălăgie în povestea cu furtul coifului și nu prea se mai înțelege ce se întâmplă. Trebuie să procedăm la eliminarea scoriilor, adică să dăm de-o parte zgura și să ne facem ordine în idei.
1. Hotărârea de guvern pentru scoaterea coifului din țară. E obligatorie? Există excepții? Este cazul de față o excepție? Nu e clar, e nevoie de o anchetă se pare, în presă n-am văzut o analiză a traseului legal al documentelor, ce prevederi legale există și cât au fost respectate etc. Aud că procurorii au început să ridice documente de pe la instituțiile implicate. Asta ne duce la punctul următor.
2. Demiterea directorului Ernest Oberlander Târnoveanu. E gălăgie în jurul acestei demiteri, care și cum în ce tabără se regăsește. Dar s-a pierdut pe drum o spusă a ministrei de la Cultură: dl director nu prea dorea să colaboreze cu instituțiile, refuza să dea documente, chestii. Așa că au început să umble procurorii după documente, că pe ei mai greu să-i refuze cineva.
3. Opinia expertului din Olanda care zice că prevederile din contract pentru siguranța obiectelor expuse sunt „interpretabile” și că măsurile de securitate luate nu i se par la nivelul necesar unei expoziții de o asemenea valoare. Aici se întrevede o anulare a asigurării. Din nou, fiecare are păreri, vedem ce zic procurorii și, dacă va fi cazul, judecătorii.
4. „Domeniul cultură” a intrat într-o vrie de PR în care se lansează tot felul de discuții paralele cu cele trei puncte de mai sus, cele mai importante din punctul meu de vedere. Prima discuție paralelă se leagă de necesitatea/ lipsa necesității de a expune originalele. Irelevantă din punctul meu de vedere – contează ce spun normele în vigoare și dacă ele au fost respectate.
5. Condițiile de muncă ale muzeografilor din România și finanțarea muzeelor. Nu prea reușesc să văd legătura cu furtul, dar înțeleg că avem un moment în care atenția publică este concentrată pe Muzeul Național de Istorie și că acest moment poate fi exploatat pentru îmbunătățirea situației muzeelor. Am văzut o mulțime de scrieri emoționante ale unor muzeografi și sunt perfect de acord că finanțarea muzeelor din România este o rușine totală. Însă ajungem la următorul punct.
6. A apărut informația conform căreia există din 2016 un proiect de consolidare/renovare a Muzeului Național de Istorie alcătuit de Ordinul Arhitecților din România, proiect blocat de fostul director Oberlander Târnoveanu, că deși există un proces câștigat de Ordinul Arhitecților consolidarea/ renovarea tot nu a fost demarată. Informația asta răspunde la întrebarea de ce nu a fost consolidat/ renovat Muzeul Național de Istorie în cei 15 ani cât a fost director dl Oberlander Târnoveanu? Cred că ar merita să vedem o anchetă de presă serioasă pe povestea asta cu consolidarea/ renovarea muzeului. Adică sunt de acord că sunt mizerabile condițiile de muncă ale muzeografilor, dar ar trebui să vedem și care sunt cauzele.
7. Coiful de la Coțofenești. Înghesuială mare de experți: că nu avea fundul plat, că era țuguiat, că avea un ciucurel în vârf, că era căptușit cu piele de șoboricozaur. Că nu a fost coiful lui Burebista, că nu e coif dacic, că e coif getic, stai puțin, nu e getic, e scitic, nici vorbă, e unguresc 100%! da, e unguresc, dar a fost al lui Attila. Aș putea să mă duc la colecția de reviste științifice, iau la mână Bibliografia Istorică a României și în 2-3 zile mă lămuresc care e treaba cu coiful, dacă avea unul sau mai mulți ciucurei în vârf. Însă ar fi o osteneală inutilă câtă vreme discuția asta e irelevantă față de problema principală, aici fiecare se mângâie pe propriul ego. Și așa ajungem la punctul următor.
8. Până să li se fure coiful de la Coțofenești rumânii habar nu aveau că exista coiful de la Coțofenești. Doar protocroniștii plâng în public după coiful de la Coțofenești! Un sincronist adevărat plânge demn în pernă și nu anume după coif, dar deplânge paradoxul că deși românii nu știu de coif, totuși protocroniștii care-l plâng sunt mulți ai dracului!
9. Problema reală este disoluția instituțiilor, haosul legal și administrativ, neo-feudalismul care au creat condițiile ce au dus la acest eveniment. Și nu este vorba doar de furtul în sine, ci de modul în care acționează și reacționează instituțiile – asta se vede cu ochiul liber și nu face altceva decât să sporească lipsa de încredere a românilor în instituții.
de George Damian
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.