„Un secol al eficacitatii extensive este o perioada a declinului. Dimensiunile intuitive ale cunoasterii sunt lasate la o parte, tehnocratia copleseste finalitatea iar informatia este luata in mod eronat drept cunoastere”.
Oswald Spengler a scris asta. Iar cartea sa, consideranta una dintre cele mai influente ale culturii politice europene se numeste, cum altfel, „Declinul Occidentului”.
Este la baza oricarei mistici conservatoare care emite obsesiv the distress signal si are pe fond argumente pur ezoterice. „Dimensiunile intuitive” se refera efectiv la instincte si spirit in detrimentul analizei si cercetarii. Este si mesajul politic fundamental al aparatorilor iudeo-crestjnismului grupati in diverse forme de populism.
Exista insa un „dar”.
„Declinul occidentului” nu a aparut in 2018, cum foarte plauzibil suna citatul, ci in 1918. Iar secolul la care face referire, „al eficacitatii extensive” este secolul 19. Chiar daca la profetia maniheista a declinului occidentul refuza in continuare insistent sa adere, desi in termeni de eficacitate e putin spus ca a decolat, retorica conservatoare a incremenit in proiect, dar o face pentru ca si atunci, si acum, gradul de atractie al acestei teologii a apocalipsei ramane urias.
Bine, ca sa nu fie mai prejos, pozitivistii l-au livrat pe Fukuyama cu „sfarsitul istoriei”…
Iar intre blocurile gri, stam noi, majoritatea…
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
