Eugen Ionescu meets Tony Poptămaș (sau Bérenger vă pupă pe suflet)
Piesa „Când rinocerii” e culmea kitsch-ului: trafic de sentimente ieftine, maniheism ridicol, ostentativ, moralism gongoric, lipsă de subtilitate, sirop civic turnat cu polonicul, că lingurița e prea mică. Nu sunt ratate niciun clișeu, nicio platitudine, nicio ocazie de afectare narcisistă. Pe scurt, hai să ne înduioșăm de propria noastră virtute.
Păcat de unii oameni admirabili care apar în videoclip. Mă gândesc că poate nu au știut textul întregii piese, ci doar cuvintele pe care au fost rugați să le spună la cameră.
Văzusem mai devreme undeva o comparație cu versurile de la Sarmalele reci. Doamne, ce abis cosmic între cele doua stilistici… Nu există nicio comparație între subversivitatea inteligentă și perfuzia cu marmeladă ideologică.
Daniel Nica
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
