Nu stiu daca sunteti familiarizati cu sintagma ”efectul cobra”. Este utilizat, de regula, in procesele economice si reprezinta un fenomen care apare atunci cand o entitate se confrunta cu un efect opus celui scontat in urma unei actiuni importante. In societatea romaneasca avem numeroase exemple la nivel inalt/guvernamental care ne arata ca suntem excedati de decizii gresite, insuficient fundamentate, care in loc sa faca bine, produc si mai mult rau.
Iata cateva dintre acestea.
Se adopta in Parlament plafonarea si compensarea costurilor la energie electrica si gaze naturale. Efectul ar fi unul de protejare a consumatorului individual. Dar sunt exceptati de la aceasta masura consumatorii industriali si nu este cunoscut cum va functiona in viitor piata concurentiala afectata de ingerinta statului.
Mai mult, au fost excluse sursele care produc energie termica. Iarna bate la usa si zeci de municipalitati s au trezit cu o majorare aproape dubla a costurilor pentru incalzirea centralizata. Statul nu a prevazut nici bani, nici modalitati rapide de acoperire a acestor surplusuri. Peste ceva timp, vom afla cum se intoarce impotriva noastra o masura aparent benefica, dar care risca sa provoace o criza si mai mare.
Politica economica a guvernului Citu pare si ea pozitiva pentru evolutia tarii. Multi dintre noi sunt contrariati de paradoxul economic romanesc: crestere in plan macro economic, descrestere a nivelului de trai.
Interventiile publice ale premierului par desprinse dintr un registru al absurdului. Acesta propaga informatii fara o baza factuala. Cum ar fi anuntul ca am depasit Ungaria la PIB pe locuitor, o pespectiva care are sanse sa se implineasca, dar nu acum.
Sursa prezentata de seful Guvernului ar fi Banca Mondiala. Insa oricine face o cercetare rapida pe net va observa ca nici Banca Mondiala, nici FMI nu au astfel de rapoarte publicate pentru anul curent. Ultimele informatii, din 2020, ne plaseaza in continuare in spatele Ungariei sau Poloniei.
Si atunci, de unde vin astfel de informatii? De la un colaborator al Bancii Mondiale in Romania, care face o afirmatie nesustinuta la nivel oficial.
”In 2020, România a depăşit Slovacia, ca PIB pe cap de locuitor, iar anul acesta ţara noastră a depăşit Ungaria, ceea ce este o performanţă economică unică, este o premieră. Dacă tendinţele se menţin, într-un orizont de timp de 1-2 ani vom depăşi Polonia.” Marcel Ionescu-Heroiu.
Un grup de 50 de avocati solicita disperat Consiliul Superior al Magistraturii sa ia atitutidine fata de incalcarea grava a drepturilor cetatenesti si eliminarea instantelor judecatoresti din controlul unor acte administrative al Guvernului. Este vorba, in principal, de imposibilitatea cenzurarii juridice a dispozitiilor emise de Executiv privind restrictiile si masurile sanitare.
Pana acum, la un an si jumatate de la aparitia starii de alerta, autoritatea judecatoreasca nu a miscat un deget. La fel si in cazul justificarii masurilor restrictive emise prin Hotararile de Guvern, care prelungesc lunar starea de alerta. Abia recent, doua Curti de apel (Cluj si Bucuresti) au admis ca Guvernul arunca otova si fara noima, prin actele emise, truisme, in loc de argumente juridice sau stiintifice.
” Initiatorul hotararilor de guvern a apreciat ca nu se mai impune nicio motivare a neacceptarii observatiilor deoarece aceste observatii au mai fost formulate si ignorate si in trecut. In mod evident, ignorarea anterioara a unor observatii nu constituie o motivare a neacceptarii lor, ci doar o reiterare nemotivata a ignorarii. Analiza nu releva “insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns.” – motivare Curtea de Apel Bucuresti
Prin aceasta decizie, o instanta a anulat starile de alerta din lunile de vara, o solutie tardiva, cat timp acestea nu si mai produc efectele. Dar daca instanta suprema va constata ca astfel de acte guvernamentale sunt o bizarerie juridica, revine judecatorilor de la ICCJ sarcina sa stabileasca rapid, printr o practica unitara, calea de urmat.
Pana atunci, sa mai citim din motivarea instantei bucurestene: ”practic, nu se analizeaza nimic, nevazandu se cum vreuna din afirmatiile anterioare (din care prima ar putea fi considerata chiar un truism) ar putea dovedi existenta unei situatii de urgenta de o amploare si intensitate deosebite, care sa reclame instituirea/prelungirea starii de alerta. (…) Exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale nu poate fi conditionata de absolut nimic, individul netrebuind sa dovedeasca nimic pentru a se bucura de acest exercitiu, in timp ce restrangerea exercitiului este conditionata de indeplinirea anumitor cerinte obiective, a caror existenta trebuie sa fie dovedita de catre stat.”
Si aici vedem “efectul cobra”. Statul a luat masuri exceptionale care par favorabile pentru prevenirea raspandirii virusului, dar care ajung, asa cum am vazut in valul 4, sa fie tardive, confuze, nefundamentate stiintific.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
