Revin asupra starii invatamantului universitar, unde se manifesta deplin impostura si frauda. O romanca stabilita in Franta a absolvit o facultate si un masterat, la zi, in Craiova, fara sa dea pe la scoala 5 ani.
Este un caz uluitor? Nu, si altii au facut la fel.
Unii nici macar nu s-au mai obosit sa dea examenele. Le-au trecut fictiv.
Iata justificarea persoanei respective cand a fost chestionata de un ziarist de la Libertatea: ”La facultatea dvs. prezența era obligatorie la toate cursurile și în fiecare zi? Legal, prezența la cursurile universitare este facultativă, este la opțiunea studentului când și la ce cursuri participă, esențială fiind prezența la examene. Dacă doriți o condică de prezență, o puteți solicita facultății…”.
Evident ca facultatea a aflat abia acum ca absolventul sau n-a fost prezent la niciun curs, desi nu era deloc facultativa prezenta. „Vestea buna” este ca niciun profesor nu a avut de suferit pe parcursul acestui ”incident” inexplicabil. In schimb, altii, care inca isi mai imagineaza ca scoala academica este un spatiu al excelentei, descopera ce inseamna rigoarea. A lor, nu a mediului in care predau.
”Mi-am dat seama de la primul curs de abisul care se căsca între așteptările mele și ceea ce aveam „în față”, în niște ecrane, care, majoritatea, nu aveau atașate și niște fețe umane. Nu era vorba de lipsa de aplecare spre o limbă „moartă”, ci despre absența unui orizont cultural elementar, de lipsa aproape a oricăror referințe istorice, literare, geografice chiar, care ar fi trebuit să se afle în bagajul unui student la Litere. De asemenea, am descoperit cu stupoare necunoașterea categoriilor fundamentale ale gramaticii limbii române, a căror stăpânire este o condiție inerentă învățării oricărei limbi străine. Ce am găsit în aproape 100 de lucrări? În peste 80% dintre ele, un nivel nedemn de universitate, jignitor pentru demnitatea de student în umanioare, compuneri la nivel de clase primare, greșeli gramaticale elementare (de tipul virgulei între subiect și predicat), o incoerență teribilă în exprimare sau o neputință totală de a formula un punct de vedere original sau inspirat în mai mult de treizeci de cuvinte și într-un registru adecvat, nu unul potrivit chat-ului de Facebook sau blogurilor. Notele au fost pe măsură, însă care credeți că a fost reacția studenților și apoi cea instituțională? Revoltă pentru notele mici, în primul caz, acoperire a fraudei și umilire a profesorului, în al doilea. Revolta a dus la petiție, manipulare a întregii situații din partea studenților, acuzații de abuz, de lipsa materialelor (când, după cum spuneam, subiectul a fost croit astfel încât să-i scutească de reproducerea unor informații) și s-a sfârșit în biroul rectorului, de unde am fost dat afară.”
Situatia descrisa nu este singulara, se regaseste in multe universitati.
Dar, cu exceptia cazului de la Facultatea de Drept, studentul are intotdeauna dreptate. Iar statul, ocupat sa-si apere cetatenii, nu mai are timp sa impuna reformarea din interior a spatiului academic. Iar ironia sortii este ca o intreaga “elita” de aparatori ai statului si au trecut in CV un doctorat. 2 000 de generali de toate armele are Romania in ultimii 30 de ani. Dintre acestia, cam 1 700 sunt cunoscuti si, cu voia instantelor romanesti care s-au caznit 5 ani sa dea o solutie banala de acces la informatii publice, vom afla cati dintre ei si-au obtinut stelele cu ajutorul tezei de doctorat. De ce ar fi un secret sa stim identitatea lor cat timp ei sunt ridicati in grad de presedinte pe baza unor recomandari solide si a unor documente legale? Poate ca multi dintre ei se tem de o confruntare cu trecutul lor academic?
Autor Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
