Am revelatia cum ca modernitatea a calcat pe o mare mină cand a inventat conceptul asta numit „stiinte politice”, in care se dezbat foarte doct si livresc filozofiile puterii, managementul puterii, administratie, culturi politice, securitate si altele, ca sa se evite cu toate fortele sa se vorbeasca despre puterea propriu zisa.
S-a pacalit singura.
Citez din Montefiore, „Ierusalim”, aproape la intamplare: 《Cat timp a fost plecat la Roma, Irod (e vorba despre Irod cel Mare, ucigsul de prunci din Evanghelie – culmea, crima pentru care este cunoscut astazi fiind si singura nedovedita stiintific dintre toate) a poruncit ca Mariamne (aramaicul pentru Maria), nevasta lui favorita, dragostea vietii lui, sa fie supravegheata si ucisa daca lui i s-ar fi intamplat ceva. Desi era mama celor doi copii ai lui, il acuza in mod deschis pe rege ca i-a omorat fratele (ceea ce era, bineinteles, adevarat) si planuia sa-l distruga. Obsesia lui pentru ea era cu atat mai puternica cu cat interfera cu cealalta pasiune dominanta: puterea. La intoarcerea de la Roma (unde se ducea sa-si negocieze tronul amenintat permanent de alte rude – de aici si nevoia de a o izola pe nevasta-sa), Salomeea, sora lui Irod, a reusit sa-i aduca regelui dovada ca Mariamne ii ademenise pe paznici (sexual, of course) ca sa afle cu ce planuri fusesera incredintati in privinta ei. Eunucii Mariamnei au fost torturati pana la moarte marturisindu-i vinovatia. Regina a fost arestata si condamnata la moarte. Mama ei, Alexandra, a ales s-o denunte sperand sa-si salveze pielea. In replica, multimea a huiduit o. Ultima regina Macabee a murit demn, probabil prin strangulare. Irod a omorat-o si pe Alexandra, apoi, zdrobit de durere pentru pierderea marii sale iubiri, s-a imbolnavit ingrozitor》
E prea lung sa va mai povestesc cum fiii Mariamnei si ai celorlalte neveste s-au macelarit intre ei si cum, crezand ca in sfarsit batranul a murit in timpul unei crize, unul dintre ei, Antipater – chiar mostenitorul numit de Irod – a inceput sa danseze de fericire, asta si-a revenit si l a omorat in chinuri, si-a refacut testamentul lasand mostenire regatul altor fii care atunci cand a murit pe bune „au cantat si s au veselit de parca le-ar fi murit un dusman, nu tatal”.
„Pana si monstruoasa familie a lui Irod a fost socata”, adauga Montefiore. Unul dintre ei era Irod Antipa – cel la care Pilat l-a trimis pe Iisus, in jur de 30 de ani mai tarziu. Cel care la intrebarea languroasa „ce vrei pentru dansul asta”, o mimoza de nepoată, infiltrata de mama ei ca sa-l joace pe degete, i-a cerut capul lui Ioan Botezatorul.
„In 5 minute capul i a fost adus pe o tipsie” Doar ca Ioan nu moare neaparat pe motive de disidenta, ci pentru ca in temnita dezvoltase o amicitie neplacuta cu sotia recluzata a lui Antipa, rivala mimozei. Amanuntul dansului apare in evanghelii (Marcu si Matei), dar nu in cele originale, e adaugat mai tarziu. Din alte surse stim insa – cu aceasta exceptie – ca povestea mortii lui este verosimila.
And so on…
Asta este puterea. Nefiltrata, neparfumata, necosmetizata. Cred ca era mai elocventa povestea Ptolemeilor, ceva chiar mai odios decat a Irozilor, dar you get the point. Sub presiunea civilizatoare a stiintelor politice avem tendinta s-o umanizam, s-o croim ca frecventabila, probabil de aia Istoria e lasata mai pe margine, pe cat se poate. Insa natura ei a fost doar inlantuita, mai degraba si doar de dragul conventiilor, de academismul actual. Asa ca nu va mai mirati la Ioana, Elena si alte Salomee d-astea. In preajma puterii se formeaza un vid etic, o groapa gravitationala.
Autor Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
