Prizonier în dopamină!
Trăiești într-o goană continuă, mereu în fugă după „ceva”.
După o carieră strălucitoare, după validare, după fericirea promisă undeva, în viitor.
Te trezești dimineața și deja ești în întârziere. Îți bei cafeaua pe fugă, iar gândurile îți sunt cu un pas înaintea pașilor tăi.
Îți spui că, odată ce vei atinge următorul obiectiv, vei încetini, vei respira, vei începe, în sfârșit să trăiești.
Dar acel moment nu vine niciodată.
În goana asta nebună, uiți să trăiești.
Uiți să simți soarele pe piele, să privești oamenii în ochi, să asculți cu adevărat.
Fiecare clipă devine un pod către altceva, un alt „mai târziu” care pare mereu mai important decât „acum”.
Și într-o zi te trezești obosit, cu mâinile pline de… nimic, întrebându-te când ai pierdut ceea ce conta cu adevărat.
Poate că adevărata reușită nu este să ajungi undeva, ci să fii aici.
Să respiri adânc, să privești în jur, să trăiești momentul prezent, cu toate imperfecțiunile și frumusețea lui discretă.
Dopamina este molecula anticipării.
Întotdeauna există un posibil „mai bun” și „mai bun” și „mai bun”…
Madalina Molcut
Terapeut&Trainer
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
