Într-o comunitate mică, restrânsă, lumea pare imensă, adică așa cum e de fapt.
Cu cât comunitatea se lărgește, cu atât se deșiră țesătura relațiilor până la depersonalizare. Nu cred că suntem făcuți pentru megalopolisuri de niciun fel. Atenuarea spiritului ar fi prima consecință. Iar printre ultimele aș socoti nu disperarea, ci nerecunoașterea ei. Fatală alunecare în insipidul mașinal – nici evoluția tehnologiilor nu mă entuziasmează.
Ce rămâne bun?
Încă mai putem forma comunități reale, ”la scară umană”. Genul ăsta de autenticitate nu e compromis. Încă mai putem da consistență frumuseții, dacă nu vi se pare prea pretențioasă exprimarea. Și, nu în ultimul rând, încă mai putem căuta adevărul. Ceea ce înseamnă măcar două lucruri cruciale: că n-am abandonat virtutea curiozității și că încă ne mișcă ceva ce ne poate da contur.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
