Am de ceva vreme aceasta revelatie care nu ma lasa sa respir daca n-o spun, desi-mi imaginez ce elucubratie boring ar putea părea. Nu sunt expert si nici artist, dar revelatia continua: 99 la suta dintre pamanteni resping sau ignora arta contemporana nu pentru ca sunt prosti, infantili, needucati sau nepasatori. Nici pentru ca, din contra, au, vezi doamne, un bun simt decent, gusturi civilizate, sau repere estetice clasice bine conturate. O resping pentru ca societatea tinde sa marginalizeze educational aceasta constructie simpla – istoria artei este istoria evolutiei umane mult peste cea politica, sociala, tehnologica, whatever, care ne sunt intubate obligatoriu din primii ani. Este o istorie a evolutiei gandirii intime. Este aproape tot ce ne-a modificat pe noi, de la conceptiile si emotiile noastre pana la aproape totalitatea obiectelor care ne inconjoara in ultimii 200 de ani. Cineva scria ca daca ridici ochii din telefonul sau cartea in care citesti despre Picasso sau Braque o sa ramai șocat cat de mult esti scufundat in mostenirea lor, pana in cele mai mici si nesemnificative detalii.
Istoria artei moderne este istoria unei forme de critical thinking mult mai profunde si chiar mult mai accesibile decat establishementul politic si social al gandirii critice. Ganditi-va astfel – sa intelegi livresc conceptul de critical thinking, de punere in discutie a încremenirilor de orice fel studiind mari ganditori – care obligatoriu isi impun la randul lor propriile alte biasuri – plus lungi inlantuiri de abstractiuni intelectualiste, politice sau filozofice va fi mereu limitativ, redus la o mână insignifiantă de experti. E complicat, it’s a life time study. Sa intelegi ce s-a schimbat dramatic in spiritul uman cand primii impresionisti au inceput sa refuze establishementul si conduita marilor opere ale renasterii s-ar putea sa-ti ia cel mult o ora. Cu tot cu obisnuitul denial, cateva tigari si niste scarpinat in cap – o zi. Șocul cu adevarat va veni cand vei realiza ca de la impresionisti la banana lipita cu scoci – care acum te enervează biologic, ti se pare un furt, o bataie de joc si te face sa detesti arta contemporana in ansamblu – e cea mai spectaculoasa, pură, creativă, liberă si questioning mankind and society evolutie a umanitatii. Suna outrageous? Este, dar doar in aparență. Banana chiar este o bataie de joc. Dar chiar asta e scopul. Este o bataie de joc chiar la adresa artei, cel mai selfmocking instrument creat de om vreodata.
More than that, faptul ca detesti nemernica de banana i-a produs si pretul. Only your hate, in cazul asta, il hraneste regeste fix pe cel pe care-l detesti..
Arta nu te va face doar sa intelegi lumea, ci s-o descoperi in moduri unthinkable altfel. Lumea si pe tine insuți. Este un shortcut incredibil de accesibil a marii culturi si marilor idei. Nu e aproape deloc despre vizual si totusi e imens despre cultura vizuala, noi, aici, traim in cel mai urât surrounding din Europa. Motivul e ca am ignorat societal aceasta latura a educatiei, pentru ca traim in provincialism si pentru ca atunci cand citeam despre Tristan Tzara la scoala nu intelegeam nimic, respingand traditional cultura universală nici n aveam cum. Traim in cea mai inepta, obedienta, maruntă si de fapt conformista politic societate din acelasi motiv. Noi nu ne am pus mari intrebari niciodata, si desi ar putea parea ca asta e sarcina unor filozofii incifrate, in realitate, in ultimii 200 de ani, a fost preocuparea cea mai importanta a artei. Desi poate parea paradoxal, filozofia este elitism, arta nu. Iesiti din dezbaterea globala propusa de artă am ramas sa-l dam jos pe Ceausescu mostly pentru salam.
Nu, arta nu rezolva problemele umanitatii, in parte si pentru ca e tinuta artificial intr-o sfera a privilegiilor. Si aici e o intreaga dezbatere ideologica pe care n-am s o tin acum…
…dar daca ceva lipseste in pedagogie ca stiinta si practica globala, daca te surprinde prabusirea in cretinisme inutie, materialisme grosiere si Dana Budeanu like modele, daca nu intelegi de ce puștimea de azi respinge scârbită maculatura prafuită cu miros de bătrânețe a marii culturi, află ca unul dintre raspunsuri stă in faptul ca tinem ascunsa istoria artei moderne si contemporane.
Pe care un copil de 10 – 12 ani ar putea-o intelege in cateva ore. L-ar putea salva for the rest of his life de la aproape inevitabila captivitate in lumea Danei Budeanu si a lui Simion. In cateva ore. Nu, nu va cunoaste arta planetei in cateva ore si nici artistul n-o sa erupă din el cu tot brandul de groupies, bani si droguri scumpe la care spera parintii cand isi supraevalueaza talentul progeniturii, ci ii va intelege sensul, meaningul. Arta e semnificatie. Fara arta, semnificatia devine o angoasa incerta si indepartata. Fara semnificatie… exact, Dana Budeanu.
Nu stiu daca am spus o appealing suficient. Ma grabesc, ca de obicei, sunt haotic si sper mereu sa surprind esențe imposibil de cuprins astfel. Imi scriu mai mult pentru mine. Dar am inceput sa visez de o vreme la un curs de istoria artei moderne si contemporane pentru copii, atat sunt de convins ca ceva radical si indestructibil se va mișca in ei, ceva ce nu a avut șansa sa se miste in noi. Iar cautarile lor si mai ales capcanele in care risca sa pice ar putea fi atat de imediat revelate astfel.
In doar cateva ore.
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
