Anul trecut – în această zi – avusesem un soi de epifanie la semafor, la care aduc câteva completări: am văzut o mămică traversând zebra cu doi copii de mână.
Unul dintre copii era supus iar celalalt răzvrătit, obraznic chiar. O oprea pe mumă-sa, se întorcea, se răsucea ș.a.m.d. Odată ajunși pe trotuar pe cine credeți că a pupat mama? Dacă răspunsul este „pe copilul obraznic”, atunci aveți dreptate.
Mă întrebam de ce se întâmplă asta și astfel mi-am amintit o replică din Legendele toamnei: „Deși eu am respectat toate legile Domnului și ale omului, iar tu le-ai încălcat pe toate, tot pe tine te-au iubit mai mult”. Obraznicul, cred eu, este, de fapt un răzvrătit împotriva dezirabilului social. Nu dă sărut-mâna la babe pe stradă dacă nu are chef să o facă, mănâncă singur dacă îi e foame și nu așteaptă restul familiei, trântește vorbele și tot așa.
Răzvrătirea este modul său sălbatic de a răspunde modului în care „se fac lucrurile”, un răspuns la etichete, conduite, norme și cutume sociale.
Revenind la motiv, am găsit două chestiuni posibile: ori obraznicii, răzvrătiții, sunt iubiți mai mult pentru că este iubit în ei ce le lipsește celorlalți ca o gură de aer proaspăt – autenticitatea – libertatea de a face ce vor, când vor; ori sunt iubiți mai mult pur și simplu pentru spiritul lor rebel, ceea ce înseamnă risc, iar riscul are ca miză hazardul, pericolul. Iubim efemerul. Totuși, ce este viața fără risc?
de Konstant Nihil
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
