Nu-i aproape, și poate-i mai bine așa: zău – altfel l-am strica.
Plăcut oraș, cuminte, grijit; domnesc, așezat, închegat; verde, liniștit, cu ritmul lui.
Nu-l văzusem, nu-l știam – era acolo-undeva, fără să strige, fără să cheme turistul. Dar, odată ce-l primește, se poartă cu el frumos, deschis – cum să zic? – mai european parcă-n alte orașe cunoscute ale țării.
Tîrgu Mureș nu-i mic și reușește și să aibă un centru frumos, păstrat, drăguț, dar și să țină de-o parte cartiere de blocuri din mai multe vremuri construite cu cap, fără urîțenie.
Dar și să pitulească bucăți boierești, vechi, spectaculoase!
Da-ntîi de toate, te bucuri de Centru, cu palatele lui administrative – superbe -, cu o Cetate – nu dintr-aia măreață, ci mai degrabă o întăritură; dar ce loc plăcut de stat pe iarbă la umbră, de petrecut seara! -, cu fireasca mare biserică ortodoxă ridicată după Unire – zici că-i un aparat de radio uriaș! -, cu o nemaipomenită biserică greco-catolică – azi cunoscută drept Catedrala mică, după ce-a fost pierdută de cultul ardelean.
Case frumoase, amestecate și gospodărite cum se cade. Nu-s excese în renovări care să le urîțească ori să răcească stilul; și foarte puține dărăpănături; mai puține ca nicăieri!
… apoi, urcușul de poveste spre pădurea de pe dealul Corneștilor, unde-i ascunsă și grădina zoologică; mai dă ursul pe-aici, da’ nu-n fiecare zi: pare că oamenii s-au obișnuit.
Au, pe-aici, și alte feluri de-a fi. Pîinea, de pildă, magazinul de pîine. Liniștea de dup-amiază. Hărnicia care nu pare decît normalitate. Plăcerea de-a se îmbăia – fürdő: ștranduri, mari piscine-n toate părțile.
Și flori; un oraș verde, cu curți din care nu miroase-a cîine, ci a roze.
Și un aer bun, prielnic; sînt evenimente, e cultură, e viață universitară; se-ntîmplă să intri să bei o cafea-ceva și să-ți vină, de-o dată, să comanzi în engleză, simțindu-te undeva – oriunde – în altă țară; și nu, n-are a face cu marea comunitate maghiară din Mureș!
Și mîncare. Cofetărie unde prăjitura-i bună, grea și gustoasă. Restaurant unde… unde nu trebuie să vă mai conving de nimic; căci de nimic nu-și bat joc aici.
Să faci aici… vezi, ai ce face; să faci pe-aici – găsești: Sovata nu-i departe; nici Sighișoara, la o adică. Clujul? și el. Ești în Ardeal, pînă la urma-urmei, unde poți ajunge pe autostradă aproape oriunde numaidecît.
Că-i departe de noi, fără îndoială. Drumul spre Mureș e mai scurt pe Valea Prahovei… dar uneori mai rapid pe Valea Oltului. Că-i și greu, ce-are a face: cine se-abate o țîră prin Rîmicu Vîlcii se bucură de un oraș cuminte, plăcut… și cu vreo două patiserii pentru care merită micul ocoliș.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
